Categoria Informații generale

Infecţia cu HIV / SIDA are legătură cu deficienţele nutriţionale

Legătura dintre HIV, SIDA şi alimentaţia deficitară a fost bine stabilită chiar de la începuturile epidemiei de SIDA (vezi de ex. HIV/AIDS: A Guide for Nutritional Care and Support. 2nd Edition. Food & Nutrition Technical Assistance Project, Academy for Educational Development, Washington DC, 2004).

Chiar în perioada de început a infecţiilor cu HIV şi SIDA s-a stabilit că boala era asociată atât malnutriţiei legate de proteine şi calorii, cât şi deficienţelor unor microelemente nutritive specifice. Infectarea cu HIV amplifică efectul alimentaţiei deficitare care la rândul său grăbeşte evoluţia infecţiei cu HIV către SIDA, culminând cu epuizare şi moarte...

Tratamentul optim depinde de agenţii care încetinesc dezvoltarea bolii

Tratamentul optim pentru aceste persoane trebuie să se focalizeze pe încetinirea progresului bolii. Acesta include activităţi de reducere a stresului, promovarea unui stil de viaţă sănătos care să cuprindă alimentaţie adecvată, bogată în special în microelemente nutritive care întăresc sistemul imunitar, renunţarea la obiceiuri nesănătoase (fumat, alcool, droguri) şi profilaxia posibilelor infecţii ocazionale.

Baza patologică a SIDA este un sistem imunitar disfuncţional, semnalat clinic de niveluri anormal de joase ale celulelor albe ale sângelui. Microelementele nutritive sunt esenţiale pentru formarea celulelor sângelui, inclusiv a celulelor albe...

Durează 9-10 ani până infecţia cu HIV se transformă eventual în SIDA

Perioada de timp dintre infectarea cu un microorganism (de ex.un virus) până la apariţia simptomelor bolii se numeşte perioadă de incubaţie sau perioadă latentă, în funcţie de natura infecţiei (acută sau persistentă). Timpul de incubaţie pentru viruşii cu infectare acută precum pojarul este de 8-12 zile iar pentru gripă 1-5 zile (!). În schimb, perioada de dezvoltare a simptomelor bolii ulterioare infectării cu un virus persistent precum HIV este de 9-10 ani [Morgan et al AIDS, (2002)16:597-603; Veugelers et al Am Journ Epidemiol (1994) 140: 747-758; Koblin et al Am J Epidemiol (1999) 150: 1026-1030].

Perioada latentă medie de la infectarea cu virusul HIV şi până la apariţia simptomelor de SIDA ...

ARV pot cauza imunodeficienţă indusă de medicamente

Întrucât se ştie că ARV afectează măduva osoasă (unde sunt produse atât celulele albe cât şi celulele roşii ale sângelui), ele pot slăbi şi mai mult sistemul imunitar, crescând riscul pentru dezvoltarea SIDA.

Conform rapoartelor OMS (WHO, Weekly Epidemiological Record (2001) (76): 381-388), rata anuală globală a mortalităţii în rândul persoanelor HIV-pozitive (inclusiv minoritatea aflată sub tratament cu ARV) pentru anul 2000 a fost estimată la aproximativ 1.4% (presupunând că toate persoanele nou diagnosticate cu SIDA au murit în acelaşi an)...

ARV au efecte adverse severe, inclusiv deteriorarea sistemului imunitar

Medicamentele ARV sunt toxice pentru celulele organismului uman. Organele cu rată înaltă de proliferare (multiplicare) celulară sunt afectate în mod deosebit de această toxicitate.

08ARV sunt toxice pentru măduva osoasă şi sistemul celulelor sanguine şi pot cauza anemie (pierderea de celule roşii) şi leucopenie (pierdere de celule albe)

Anumite medicamente ARV blochează sinteza ADN în celulele organismului. Însă aceste medicamente nu pot distinge între virusul care se replică şi celulele cu mutiplicare rapidă – precum cele ale măduvei osoase – care sunt esenţiale pentru a menţine corpul uman în viaţă şi în stare de sănătate optimă.

Organul cu cea mai mare rată de proliferare (multiplicare...

Nu există dovezi obţinute în urma unor studii clinice pe termen lung că ARV ar mări speranţa de viaţă

Există foarte puţine studii controlate, majoritatea pe termen scurt, care să fi studiat efectul medicamentelor ARV asupra parametrilor clinici precum rata de supravieţuire sau progresul bolii. Studiul pentru licenţierea AZT (azidothymidine), primul medicament ARV creat pentru a fi administrat pacienţilor cu SIDA (Fischl et al., (a) New England Journal of Medicine (1987); 317: 185-191); şi (b) Journal of the American Medical Association (1989); 262: 2405-2410) este singurul care conţine o dovadă a beneficiilor clinice ale ARV însă aceste beneficii au fost de scurtă durată şi au fost însoţite de efecte adverse grave.

Aproximativ 24% dintre cei care au primit tratamen...