Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (2)

Nu există dovezi obţinute în urma unor studii clinice pe termen lung că ARV ar mări speranţa de viaţă

Există foarte puţine studii controlate, majoritatea pe termen scurt, care să fi studiat efectul medicamentelor ARV asupra parametrilor clinici precum rata de supravieţuire sau progresul bolii. Studiul pentru licenţierea AZT (azidothymidine), primul medicament ARV creat pentru a fi administrat pacienţilor cu SIDA (Fischl et al., (a) New England Journal of Medicine (1987); 317: 185-191); şi (b) Journal of the American Medical Association (1989); 262: 2405-2410) este singurul care conţine o dovadă a beneficiilor clinice ale ARV însă aceste beneficii au fost de scurtă durată şi au fost însoţite de efecte adverse grave.

Aproximativ 24% dintre cei care au primit tratament cu AZT (supravieţuitori timp de 4 luni) au dezvoltat anemie (reducerea numărului de celule roşii ale sângelui sau a concentraţiei de hemoglobină) comparativ cu 4% care au primit placebo. Mai mult, 21% dintre cei care au primit tratament cu AZT au trebuit să fie menţinuţi în viaţă cu ajutorul transfuziilor de celule roşii, comparativ cu cei 4% din grupul placebo (Richman et al., New England Journal of Medicine (1987); 317: 192-197).

Anemia este rezultatul efectului toxic al medicamentelor ARV asupra măduvei osoase în care sunr produse atât celulele roşii cât şi celulele albe ale sângelui.

În plus, beneficiile pe termen scurt ale acestui studiu despre ARV nu s-au menţinut în cadrul studiului pe 21 de luni ce i-a urmat (Fischl et al., 1989) şi care a constatat o scădere rapidă a ratei de supravieţuire faţă de raporturile privind AZT în primele 4 luni. După câţiva ani, studiul britanic-francez Concorde (Seligman et al., Lancet (1994); 343: 871-878) a arătat fără nici o ambiguitate faptul că AZT nu a fost capabil să prevină instalarea SIDA la indivizii HIV-asimptomatici.

Studiul de licenţă AZT oferă doar o singură dovadă pentru beneficiile clinice ale ARV dar aceste beneficii au fost pe termen scurt ca durată şi au fost însoţite de reacţii adverse grave. În plus, 21% dintre cei care au primit AZT au trebuit să fie ţinuţi în viaţă prin transfuzii cu celule roşii.

 

 

 

Cum nu există alte studii controlate pe termen lung, susţinătorii medicamentelor ARV citează studii necontrolate precum Hogg et al., 2001 (ARVs are not a cure for AIDS) şi Palella et al New Engl J Med (1998) 338: 853-860.

Însă aceste studii doar compară regimul unui medicament ARV cu al altuia, fără a include şi un grup de control, căruia să nu i se fi administrat ARV.

Susţinătorii ARV se mai bazează şi pe markeri surogat pentru a emite revendicări cu privire la supravieţuire. Doi dintre cei mai comuni markeri surogat sunt încărcătura virală HIV şi numărătoarea celulelor CD4, care au fost folosiţi în mod obişnuit pentru aprobarea medicamentelor ARV în decursul ultimelor 2 decenii. Totuşi, o îmbunătăţire a markerilor surogat care nu are nici un corespondent în ameliorarea simptomelor clinice nu reprezintă cu adevărat o îmbunătăţire semnificativă.

Dacă descrierea „salvează viaţa” sau „prelungeşte viaţa” ataşată aşa numitei terapii antiretrovirale intens active (highly active antiretroviral therapy, HAART) se bazează doar pe studii în care s-au folosit markeri surogat şi nu pe măsurarea duratei de supravieţuire sau a progresului bolii, aceasta este o informaţie înşelătoare, întrucât nu s-a demonstrat că scăderea încărcăturii virale sau a numărului de celule CD4 ar influenţa durata de supravieţuire. Mai mult, întrucât medicamentele HAART

  • Nu reprezintă un tratament pentru SIDA, conform prospectului cu informaţii
  • Nu au beneficii clinice dovedite asupra pacienţilor cu SIDA

sintagmele „salvează viaţa” sau „prelungeşte viaţa” sunt în mod inevitabil înşelătoare.

În concluzie, nu există dovezi semnificative (demonstrate fără echivoc în studii controlate) că medicamentele ARV oferă beneficii clinice dincolo de efectele limitate observate asupra sistemului imunitar şi o îmbunătăţire de scurtă durată a ratei de supravieţuire, însă însoţită de efecte secundare grave.

Sursa:  https://www.dr-rath-foundation.org/2008/10/what-the-arv-defendants-dont-want-you-to-know-about-arvs-2/

Publicat cu permisiune