Noi descoperiri în cercetările asupra bolii Lyme

Boala Lyme (lyme disease, LD) este cea mai răspândită boală cu transmitere vectorială din SUA (aproximativ 30,000 de cazuri anual) și Europa (aproximativ 65,000-80,000 cazuri anual). Totuși, statisticile curente arată doar cazurile raportate, numărul real putând fi de 5-10 ori mai mare, din cauza diagnosticării greșite a acestei boli.

Boala Lyme se manifestă ca o boală inflamaorie care poate afecta multe organe din corpul uman. În stadiul incipient (localizat) afectează în principal pielea. În stadiile mai târzii (diseminată și cronică) inflamația se extinde la articulații, sistemul nervos și, în mai mică măsură, la inimă, mușchi sau alte organe.

Transmiterea bolii Lyme la om începe de la căpușe, insecte care se hrănesc cu sânge supt de la oameni sau animale. Căpușa se infectează extrăgând bacteria din familia Borrelia de la gazda infectată (animal sau om). Borrelia există în 3 forme morfologice care le permit să reziste și să supraviețuiască în medii schimbătoare și chiar ostile. Acestea sunt: forma activă (spirochete) și formele latente (forma rotundă și biofilmul)

Există o percepție comună conform căreia pacienții tratați cu antibiotice în stadiile incipiente al bolii Lyme se recuperează rapid și complet și că de asemenea stadiile ulterioare ale bolii pot fi tratate eficient, deși vindecarea este mai lentă. Însă în realitate aproximativ 10-20% (și chiar până la 50%) dintre pacienții care urmează tratament cu antibiotice se pot confrunta cu simptome persistente sau recurente ale bolii Lyme precum dureri musculare și articulare și oboseală. Simptomele pot persista timp de luni sau ani deteriorând calitatea vieții pecienților și făcând ca tratamentele ulterioare să reușească mult mai greu. Tratamentele pe termen lung cu antibiotice sunt adesea asociate cu efecte secundare grave și nu sunt recomandate de majoritatea medicilor. Faptul că aceste tratamente nu previn reapariția bolii indică faptul că antibioticele nu pot elimina sau dezaciva în mod eficient bacteria din corp.

În căutarea unei terapii LD eficiente, am testat 45 de compuși naturali împotriva a 2 specii de Borrelia: Borrelia burgdorferi sensu stricto (agentul patogen care a cauzat boala Lyme în SUA) și  Borrelia garinii (agentul patogen care cauzează boala Lyme în Europa), luând în considerare toate formele lor morfologice. Rezultatele au arătat că toți compușii testați au inhibat creșterea bacterială a spirochetelor. Cele mai eficiente substanțe care au indus moartea formelor latente rotunde de Borrelia au fost acidul cis-2-decenoic, acidul rozmarinic, baicaleina, monolaurina, luteolina și kelpul (iod). 5 dintre compuși, baicaleina, luteolina, monolaurina, acidul cis-2-decenoic și kelpul (iod) au reușit și reducerea coloniilor de tip biofilm formate de Borrelia burgdorferi, în timp ce numai baicaleina și monolaurina au reușit să reducă coloniile de biofilm formate de Borrelia gainii. Detaliile cercetărilor noastre se vor regăsi în publicația noastră din Journal of Applied Microbiology 2015.

Ref:
Goc, A., Niedzwiecki, A. and Rath, M. (2015), In vitro evaluation of antibacterial activity of phytochemicals and micronutrients against Borrelia burgdorferi and Borrelia garinii. J Appl Microbiol, 119: 1561–1572. doi:10.1111/jam.12970

Sursa: https://www.dr-rath-foundation.org/2017/10/new-findings-in-lyme-disease-research/

Publicat cu permisiune

istanbul nakliyat istanbul evden eve nakliyat istanbul evden eve nakliyat