Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) se estimează că aproximativ 253 milioane de oameni din întreaga lume suferă de deteriorarea vederii, iar dintre aceştia 36 de milioane sunt orbi. Aproximativ 81% dintre cei orbi sau cu deficienţe grave de vedere au peste 50 de ani. Deşi deteriorarea vederii este o problemă de sănătate majoră la nivel global, utilizarea abordărilor medicinei celulare poate ajuta la stoparea şi reversarea acestei epidemii.

Anatomia ochiului

Anatomia ochiului include următoarele structuri:

• Corneea, ţesutul deschis la culoare pe partea frontală a ochiului, care refractă lumina ce intră în ochi
• Irisul, partea colorată a ochiului, care înconjoară pupila şi controlează câtă lumină intră în ea
• Pupila, punctul negru din centrul irisului, permite luminii să intre şi să fie focalizată pe retină
• Cristalinul este un disc mic şi transparent în interiorul ochiului care trimite raze pe retină
• Retina căptuşeşte fundul ochiului, simte lumina şi creează impulsuri electrice care fac legătura dintre creieri şi nervul optic
• Nervul optic merge de la ochi la creier şi duce impulsurile electrice formate de retină către cortexul vizual
• Corpul vitros sau umoarea vitroasă este un gel care umple spaţiul dintre cristalin şi retină, suficient de transparent pentru ca lumina să treacă prin el. Ajută ochiul să îşi menţină forma rotundă dar se restrânge odată cu înaintarea în vârstă
• Pata oarbă este o mică porţiune a câmpului vizual unde nervul optic şi vasele de sânge părăsesc ochiul şi unde lipsa receptorilor face ca transferul de informaţie optică să fie restrâns

 

Bolile de ochi comune şi tratamentele convenţionale

Bolile ochilor variază de la senzaţii de disconfort şi iritaţie până la pierderea parţială sau totală a vederii. Printre cele mai răspândite amintim:

1. Glaucomul

Glaucomul descrie un grup de boli oculare care se dezvoltă ca urmare a tensiunii intraoculare ridicate (intraocular pressure, IOP) în interiorul ochiului. Această presiune crescută deteriorează nervul optic şi poate provoca pierderea vederii. Medicina convenţională tratează glaucomul cu picături şi pastile farmaceutice, chirurgie laser, chirurgie tradiţională sau o combinaţie a acestora.

2. Cataracta

Cataracta este opacizarea cristalinului, care cauzează vedere înceţoşată. Este o boală degenerativă tipică şi majoritatea oamenilor care trăiesc mult vor avea la un moment dat cataractă într-un anumit grad. Boala poate fi cauzată şi de hipertensiune, rănirea ochiului, fumat, abuz de alcool, utilizarea pe termen lung a medicamentelor corticosteroide sau expunere excesivă la soare. Cataracta tinde să apară mai devreme şi să se dezvolte mai rapid la pacienţii cu diabet. Instituţiile medicale consideră operaţia de înlăturare a lentilei opacizate ca fiind singurul tratament eficient.

3. Degenerarea maculară indusă de vârstă (age-related macular degeneration, AMD)

După cum arată şi numele, aceasta este o altă boală degenerativă. Apare în mod obişnuit după vârsta de 50 de ani şi distruge încet dar sigur macula, partea din retină responsabilă de vedere centrală detaliată şi precisă. Există AMD umedă sau uscată: în AMD umedă vase de sânge anormale din spatele retinei încep să crească şi să deverseze sânge în fluidul ocular. În AMD uscată care este mult mai comună, se formează mici depozite pe retină, în spatele maculei, ceea ce cauzează deteriorarea acesteia, cu timpul. Un tratament clinic comun pentru AMD umed este injectarea periodică în globul ocular a unei substanţe chimice cunoscute ca agent „anti-VEGF” (factor de creştere endotelial vascular). Astfel de substanţe chimice inhibă creşterea de noi vase de sânge. Totuşi, conform unei recenzii publicate în 2013, „injectarea intravitrală a agenţilor anti-VEGF poate fi asociată cu complicaţii devastatoare”

4. Ruptura sau dezlipirea de retină

O ruptură sau dezlipire de retină este o urgenţă medicală, când retina se dezlipeşte de fundul ochiului. Dezlipirile de retină sunt în general nedureroase. Simptomele pot include vederea de lumini sclipitoare, care plutesc, sau a unei „cortine” negre care coboară peste câmpul vizual. Tratamentele includ chirurgie cu laser sau alte forme. Se foloseşte şi crioterapia în care zona din retină care înconjoară ruptura este îngheţată. Acest lucru generează o cicatrice care ajută la vindecarea rupturii şi la lipirea retinei pe peretele ochiului.

 

5. Conjunctivita (ochii roşii)

Conjunctivita este caracterizată de înroşirea şi inflamarea ochiului şi a interiorului pleoapei, ceea ce poate fi resimţit ca arsură, mâncărime, sau poate produce puroi. Este cauzată în mod obişnuit de infecţii bacteriene sau virale sau de alergii. Tratamentul convenţional cuprinde picături de ochi cu antibiotic sau, în cazul alergiilor, medicaţie antialergică.

6. Uveita

Uveita este inflamaţia straturilor mijlocii ale ochiului (uvea) şi cauzează o durere surdă în ochi sau în jurul acestuia. Adesea se prescriu picături antiinflamatorii sau antibiotice, corticosteroizi precum prednisolonul, împreună cu analgezice.

7. Alergiile ochilor

Alergiile pot cauza inflamaţii cronice care deteriorează corneea în mod permanent. Tratamentele convenţionale includ antihistaminice şi antiinflamatoare.

8. Urciorul (orjeletul)

Urciorul este adesea cauzat de o infecţie bacteriană a unei glande sebacee de la rădăcina unei gene. Arată ca un coş mare şi roşu pe marginea pleoapei şi poate fi plin cu puroi, cauzând durere şi inflamaţie. Din cauza inflamaţiei pleoapei adesea se irită şi globul ocular. Medicina convenţională tratează simptomele cu cremă cu antibiotic sau picături de ochi şi dacă infecţia se răspândeşte mai departe de pleoapă, posibil şi cu antibiotice orale.

9. Blefarita

Este inflamaţia marginilor pleoaplelor, cauzatp de o reacţie la o bacterie stafilococică sau de glande blocate în urma dermatitei seboreice. Poate afecta pleoapa exterioară sau interioară. Simptomele includ arsuri, mâncărimi, inflamaţie, formarea de cruste pe pleoape şi vedere înceţoşată. Dacă afecţiunea nu răspunde la curăţarea obişnuită, pacientului i se pot prescrie unguente, creme sau picături de ochi cu antibiotic.

10. Şalazionul (chistul pleoapei)

Şalazionul (chistul meibomian, chistul tarsal sau granulomul conjunctival) este o umflătură în interiorul pleoapei cauzată de o glandă sebacee blocată. De obicei este nedureroasă, până nu se inflamează. Dacă problema persistă sau revine sau dacă sunt mai multe leziuni, tratamentul poate include picături sau unguente antiinflamatorii sau cu antibiotic, îndepărtarea chirurgicală sau injectarea de corticosteroizi,

11. Ulcerul corneal

Este un mic crater în partea frontală a ochiului, cel mai adesea cauzat de o infecţie bacteriană, virală sau fungică, având potenţialul de a cauza o devastatoare pierdere a vederii. Purtătorii de lentile de contact prezintă un risc crescut. Tratamentele includ antibiotice şi antiinflamatorii.

12. Retinopatia diabetică

Persoanele diabetice au mai multe simptome ale bolii cauzate de nivelurile ridicate ale zahărului din sânge care otrăvesc întregul corp, iar ochii nu fac excepţie. Retinopatia poate cauza sângerarea retinei şi scurgerea de sânge sau de ser în globul ocular. Pe lângă tratamentul convenţional pentru gestionarea diabetului, se mai practică tratamentele cu laser, injecţiile în ochi sau operaţia.

Abordarea bolilor de ochi din perspectiva medicinei celulare

Abordarea medicinei celulare pentru prevenirea şi controlul bolilor de ochi se bazează pe asigurarea unui aport optim de microelemente nutritive esenţiale celulelor din ochi şi diferitelor componente anatomice ale acestora.

Pe lângă urmarea recomandărilor Dr.Rath pentru sănătate celulară, s-a demonstrat că un aport suplimentar al următoarelor miroelemente nutritive este deosebit de util.

Antioxidanţii precum vitaminele C şi E, beta carotenul şi zincul – s-a demonstrat că ajută în caz de AMD avansat. Pe baza unui studiu care a inclus peste 3500 participanţi cu vârste între 55-80 ani, cercetătorii au concluzionat că persoanele cu vârste peste 55 de ani care au prezentat factori de risc pentru AMD avansat ar trebui să ia suplimente conţinând antioxidanţi şi zinc.

Există dovezi substanţiale care atestă că vitamina C diminuează riscul de a dezvolta cataractă. Un studiu efectuat în sate alese aleator din India, care au implicat 5638 participanţi cu vârste peste 60 de ani, a descoperit „o puternică asociere între vitamina C şi cataractă în cadrul unei populaţii deficitare în vitamina C”

Beta carotenul, un carotenoid, este un precursor al vitaminei A. Deficitul de vitamina A poate cauza diminuarea vederii pe timp de noapte, înceţoşarea părţii frontale a ochiului, ulcere corneale şi deteriorarea retinei. Cercetările au arătat că persoanele cu aport crescut de carotenoide au un risc scăzut pe termen lung de a dezvolta AMD

Polifenolii din struguri sunt cunoscuţi pentru faptul că susţin sănătatea ochilor.

Un studiu asupra efectului aminoacidului L-arginină asupra tensiunii intraoculare (intraocular pressure, IOP) în ochiul uman a arătat că scade această tensiune în principal prin formarea oxidului nitric.

Într-un studiu asupra pacienţilor supuşi operaţiilor de miopie (vedere scurtă), cei care au luat suplimente cu L-cisteină pe cale orală, suplimentar faţă de un anumit tip de picături de ochi, au prezentat o vindecare mai rapidă a corneei.

La pacienţii cu diabet, s-a arătat că acidul alfa-lipoic îmbunătăţeşte sensibilitatea de contrast (abilitatea de a vedea obiecte care nu ies în evidenţă pe fundal sau nu sunt clar conturate)

Luteina joacă de asemenea un rol important în menţinerea sănătăţii ochilor. O recenzie ştiinţifică publicată în revista Nutrients în 2013 a concluzionat că proprietăţile sale antioxidante, antiinflamatorii şi de absorbţie a luminii albastre asigură multe roluri protectorare în bolile de ochi precum AMD şi cataractă.