Să înţelegem autismul: dovezi ştiinţifice, strategii naturale şi paşi practici către o viaţă sănătoasă

Tulburările din spectrul autismului (Autism spectrum disorder, ASD) sunt înconjurate de numeroase controverse în rândul profesioniştilor din domeniul sănătăţii, precum şi al părinţilor. Controversele nu se limitează doar la tratamentul afecţiunii ci şi la dezbaterea dacă aceasta ar trebui considerată ca fiind o afecţiune, în primul rând. Într-o nouă broşură publicată de Fundaţia de Sănătate Dr.Rath, Mirja Holtrop şi Dr. Aleksandra Niedzwiecki examinează dovezi ştiinţifice. Analizând strategii naturale, ele descriu paşi practici pentru ca pacienţii diagnosticaţi cu autism să poată ajunge să trăiască o viaţă sănătoasă şi prosperă.

 

Tulburările din spectrul autismului cuprind o mare varietate de situaţii caracterizate prin abilităţi sociale reduse, comportament repetitiv, dificultăţi în dezvoltarea limbajului şi dizabilităţi de comunicare nonverbală. Printre exemple se numără tulburarea dezintegrativă a copilăriei (Childhood Disintegrative Disorder, CDD),afectarea generalizată a dezvoltării nespecificată altfel (Pervasive Developmental Disorder – Not Otherwise Specified, PDD-NOS), şi sindromul Asperger.

Multe cărţi populare pe acest subiect învaţă părinţii cum să îşi antreneze copilul astfel încât el/ea să poată funcţiona mai bine în interacţiunile sociale. Totuşi, marea majoritate a acestor cărţi nu detaliază cum se îmbunătăţeşte situaţia care stă la baza afecţiunii. După ce au studiat în profunzime cercetările originale cu privire la rolul microelementelor nutritive în autism, Mirja Holtrop şi Dr.Aleksandra Niedzwiecki au ajuns la concluzia că există multă ştiinţă care poate susţine opţiunile naturale, sigure şi eficiente pe care părinţii le utilizează pentru a-şi ajuta copiii afectaţi de boală să se simtă mai bine.

 

Remedii naturale pentru tulburările din sfera autismului

Suplimentele nutriţionale sunt foarte importante în autism deoarece ele asigură microelemente nutritive cheie pentru a susţine căile metabolice specifice din celulele organismului. De asemenea, suplimentele pot fi luate în doze care rar pot fi atinse doar din alimentaţie. De aceea este semnificativ faptul că cercetătorii arată că microelementele nutritive pot avea un impact profund asupra simptomelor autismului.

Până acum, majoritatea studiilor care implică microelementele nutritive în autism au fost desfăşurate utilizând microelemente nutritive individuale. Totuşi, conform abordării medicinei celulare, cele mai profunde şi cuprinzătoare efecte asupra sănătăţii se obţin cu suplimentele cu microelemente nutritive care conţin ingrediente naturale ce interacţionează sinergic. Microelementele nutritive cheie pentru care există dovezi ştiinţifice în ce priveşte rolul lor în autism includ:

 

Vitamina D: Deficitul maternal de vitamina D poate cauza autism noilor născuţi. S-a demonstrat că un comportament autistic dispare după terapia cu doze mari de vitamina D. De asemenea s-a arătat că deficitul de vitamina D în timpul sarcinii predispune copiii la autism.
Vitamina A: Autismul mai poate avea legătură cu deteriorarea proteinei G-alfa, o proteină receptoare din retină. Această proteină este crucială pentru procesarea limbajului şi atenţie. Dovezile ştiinţifice sugerează că vitamina A naturală repară acest defect proteic la pacienţii cu autism.
Glutamina: Nivelurile serice ale acestui aminoacid sunt deosebit de scăzute la pacienţii cu autism. Glutamina acţionează ca precursor al neurotransmiţătorilor glutamat şi GABA. S-a demonstrat că glutamina ajută la prevenirea sindromului intestinal inflamator, o afecţiune frecventă în autism. Uneori numit şi permeabilitate intestinală crescută, sindromul intestinuluji inflamator este o afecţiune în care germenii şi toxinele pot trece prin pereţii intestinali.
Glutamatul este un aminoacid neesenţial. Acesta nu poate traversa bariera hematoencefalică şi de aceea trebuie sintetizat în celulele neuronale din aminoacizi precursori. Cel mai important neurotransmiţător pentru funcţionarea normală a creierului, glutamatul este implicat în învăţare şi memorie. Glutamatul trebuie echilibrat cu neurotransmiţătorii GABA şi glutamină. Nivelurile ridicate de glutamat eliberat în cursul deteriorărilor neuronale este toxic pentru neuroni. Anormalităţile nivelului de glutamat sunt considerate un mecanism major care stă la baza autismului. Pacienţii cu autism au niveluri crescute de glutamat care poate duce la comportament autostimulator, comoţii şi simptome similare.
Folatul: Multe date de cercetare atrag atenţia asupra nivelurilor scăzute de folat la pacienţii cu autism.  Suplimentarea cu folat poate rezolva în unele cazuri simptomele  de autism, în special la pacienţii cu modificări genetice care afectează funcţionarea enzimelor dependente de folat.
Vitamina C diminuează severitatea simptomelor şi îmbunătăţeşte scorul de motor senzorial la pacienţii cu autism, posibil din cauza interacţiunii sale cu sinteza dopaminei. De asemenea are puternice efecte de economisire a glutationei, un antioxidant important. Un aport suficient de vitamina C poate duce la o scădere a stresului oxidativ, procese îmbunătăţire de sulfatare celulară şi producţie crescută de bioenergie în celule.
Glutationa şi cisteina: Dovezile arată că pacienţii cu autism au niveluri semnificativ scăzute ale aminoacizilor antioxidanţi glutationă şi cisteină, comparativ cu indivizii sănătoşi. Nivelurile scăzute de antioxidanţi afectează detoxifierea şi cauzează stres oxidativ celulelor. Acest lucru a fost legat de simptomele de autism. Deficitul de glutationă şi cisteină împiedică procesul de metilare din celule şi a fost legat de simptomele neurologice din autism.
Vitamina B1: Deficitul acestei vitamine a fost legat de dezvoltarea cu întârziere a limbajului. Suplimentarea aduce beneficii semnificative pacienţilor cu autism
Vitamina B12: Nivelurile scăzute ale vitaminei B12 afectează procesul de metilare, care este important pentru detoxifiere în celule. Aportul insuficient de vitamina B12 poate cauza deteriorări neurologice. Deficitul de vitamina B12 poate cauza neuropatie optică şi pierderea vederii la pacienţii cu autism. De asemenea, vitamina B12 este importantă pentru ridicarea nivelurilor de glutationă şi cisteină.
Vitamina B6 Nivelurile acestei vitamine sunt scăzute la pacienţii cu autism. Când pacienţii primesc suplimente cu vitamina B6, au un contact vizual mai bun, o vorbire îmbunătăţită şi obiceiuri auto-stimulatoare. Vitamina B6 în combinaţie cu magneziul este un tratament eficient pentru pacienţii cu autism,
Magneziul: Acest mineral este important pentru neurotransmiţătorii responsabili de reacţiile sociale şi emoţii. Pacienţii cu autism au în general niveluri scăzute de magneziu. Magneziul îmbunătăţeşte eficienţa terapiei cu vitamina B6 deci aceste două elemente nutritive ar trebui luate împreună.
Zincul leagă mercurul şi îl înlătură din ţesutul nervos al creierului. Nivelurile de zinc şi cupru sunt adesea deosebit de scăzute la copiii cu autism. Nivelurile joase de zinc deteriorează metalotionina, o proteină care ajută la eliminarea metalelor grele din ţesuturi.
Carnitina transportă acizii graşi în celule ca să poată fi arşi pentru producţia de bioenergie. Cercetările arată că un nivel scăzut al carnitinei este o trăsătură comună în cazul autismului şi că afectează abilitatea corpului de a utiliza acizii graşi pentru învăţare şi dezvoltare socială
Acizii graşi omega-3: Cercetările ştiinţifice arată că în cazul copiilor cu autism, nivelurile de acizi graşi omega 3 sunt foarte scăzute. Acidul gras omega-3 docosahexaenoic (DHA) este o componentă majoră a fiecărei celule a creierului. Acizii graşi omega-3 au puternice proprietăţi anti-inflamatorii. Căutaţi capsule omega-3 vegane care sunt bogate în DHA sau luaţi capsule cu ulei de peşte. Acizii graşi omega 3 de bună calitate sunt „distilaţi molecular” ceea ce înseamnă că nu conţin mercur.,
Tirozina asaugă producţia de dopamină în celulele creierului. Nivelurile scăzute de tirozină pot duce la deficit de dopamină în creier ceea ce duce la tulburări de dispoziţie şi comportament autist
Triptofanul este un aminoacid natural care ajută organismul să producă serotonină, un neurotransmiţător care are un efect calmant. Cercetările ştiinţifice indică clar faptul că persoanele cu autism pot avea un metabolism defectuos al triptofanului, cu niveluri scăzute ale acestui aminoacid. Acest lucru poate afecta  dezvoltarea creierului, activitatea neuroimună şi funcţia mitocondrială.

Dovezile ştiinţifice care susţin afirmaţia de mai sus se găsesc în broşură.

Sursa: https://www.dr-rath-foundation.org/2019/09/understanding-autism-scientific-evidence-natural-strategies-and-practical-steps-for-a-healthy-life/

Publicat cu permisiune