
Abuz asupra copiilor sponsorizat de stat în Australia: Tribunalul obligă un copil de 6 ani la tratament cu chimioterapie
Într-un alt exemplu de abuz asupra copiilor sponsorizat de stat, părinții lui Oshin Kiszko, un băiețel de 6 ani din Perth, Australia, care se luptă cu o tumoare cerebrală, au fost forțați prin ordin judecătoresc să îl înscrie într-un program de tratament toxic cu chimioterapie. Cum mama băiețelului a afirmat că faptul de a fi forțată prin intermediul tribunalului să dea copilului ei medicamente periculoase ”seamănă cu Germania nazistă” iar un prieten al familiei a spus că mama ”a luat o decizie informată și că există opțiuni mai bune disponibile” este clar faptul că adevărul despre această brutală formă de tratament a ajuns în toate colțurile globului.
Descriind chimioterapia ca fiind ”prea aspră” și ”prea dăunătoare”, părinții lui Oshin au spus că a fost ”oribil” să vadă prima săptămână de tratament cu aceste medicamente. În emisiunea 60 Minutes, un program de televiziune australian, Angela Kiszko, mama lui Oshin, a insistat că ”pur și simplu nu are sens” să dea fiului său tratamente – chimioterapie și radioterapie – care sunt cancerigene în sine. În schimb dorea să încerce tratemente alternative pentru el.
Ceea ce nu este cunoscut milioanelor de pacienți cu cancer care se supun anual chimioterapiei și radioterapiei este că acestea, departe de a fi un tratament de vindecare așa cum sunt prezentate, intoxică organismul într-o măsură atât de covârșitoare, încât pot cauza chiar apariția de noi cancere. Descriind ce trăiesc copiii care fac aceste terapii ca un ”iad toxic”, doamna Kiszko a spus că, făcând cercetări, a fost ”oripilată” de efectele pe care acestea le au asupra corpului. De fapt, substanțele chimice utilizate în chimioterapie sunt atât de toxice încât sunt periculoase și pentru alți oameni chiar și după ce au fost excretate de pacient sub formă de transpirație, urină, scaun, lacrimi, spermă sau fluide vaginale. Oamenii care se expun unui risc ridicat al acestei contaminări sunt membrii de familie, personalul de îngrijire și oricine atinge un pacient aflat sub tratament cu chimioterapie.
Istoria întunecată a chimioterapiei
Legătura pe care Angela Kiszko o face în declarațiile sale media, între chimioterapie și Germania nazistă, este foarte valabilă. În experimentele medicale letale desfășurate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, companiile Bayer și Hoechst, membre ale cartelului IG Farben au testat forțat medicamente brevetate pe mii de prizonieri din lagărul de concentrare Auschwitz. Substanțele chimice utilizate mai târziu în aceste teste au devenit prima generație de medicamente pentru chimioterapie care au adus profituri zeci de miliarde de dolari anual producătorilor lor.
Companiile Bayer și Hoechst, membre ale cartelului IG Farben, au testat în mod forțat medicamentele lor ”chimio” pe mii de prizonieri de la Auschwitz. În majoritatea cazurilor pacienții au murit în urma acestor experimente.
Pentru conducătorii IG Farben nu conta că aceste substanțe aveau o înaltă toxicitate și risc de efecte adverse severe, chiar deces, deoarece Auschwitz le furniza victime în mod aproape nelimitat. De aceea este demn de remarcat cum, într-o paralelă înfiorătoare la aceste experimente, incidența crescândă a cancerului în întreaga lume furnizează anual industriei farmaceutice moderne extrem de profitabile, aproximativ 14 milioane de noi victime ale cancerului. Companiile farmaceutice nu au nici o intenție să vindece acești pacienți, deoarece prosperă financiar de pe urma lor, vânzările de medicamente oncologice depășind deja 70 miliarde de dolari anual.
Angajamentul nostru, în amintirea lui Dominik Feld
Fundația noastră a fost mult timp martoră la cât de departe pot merge acționarii industriei farmaceutice din domeniul medicinei pentru a împiedica părinții să aibă acces la tratamente naturale pentru copiii lor bolnavi de cancer. Ne-am preocupar în mod deosebit de cazul unui băiat german Dominik Feld, care a fost diagnosticat cu cancer osos în septembrie 2002.
Dominik Feld
Ca urmare a stabilirii diagnosticului, Dominik a început să primească tratament cu chimioterapie. Până în mai 2003 el a suferit efecte adverse severe din cauza naturii toxice a medicamentelor care i-au fost administrate și ajunsese să cântărească doar 16 kg ceea ce îi punea în pericol supraviețuirea. De aceea părinții săi au decis să întrerupă chimioterapia și, după analizarea mai multor alternative de tratament, au ajuns la abordările dezvoltate de Dr.Rath în domeniul medicinei celulare aplicate în cancer. După ce au studiat cu atenție datele științifice despre medicina celulară, ei au decis să aplice acest tratament fiului lor.
Până în septembrie 2003, numai după patru luni de administrare a programului de medicină celulară, Dominik s-a simțit suficient de bine ca să se poată întoarce la școală. Însă pentru acționarii industriei farmaceutice, din domeniul medical și legal, aceasta era o amenințare inacceptabilă la adresa afacerii multimiliardare cu medicamente pentru chimioterapie. Ca o consecință a acestui lucru, următoarele 14 luni din viața lui Dominik au adus o hotărâre judecătorească care interzicea părinților să mai aibă grijă de el, refuzul îngrijirii medicale vitale după o operație consecutivă unui accident sportiv, insistența cu care medicina farmaceutică susținea că el încă are cancer și numeroase erori clinice și medicale în tratamentul care i-a fost aplicat. Toate acestea au deteriorat considerabil sănătatea lui Dominik care în final s-a stins din viață în noiembrie 2004.
Angajamentul Fundației noastre față de memoria lui Dominik este de a arăta că acesta nu a murit în zadar. Dimpotrivă, lupta sa cu cancerul a ajutat în deschiderea drumului către o nouă eră în medicina naturală cu baze științifice în care diagnosticul de cancer nu mai este o condamnare la moarte. Părinții lui Dominik – ca și cei ai lui Oshin Kiszko, și toți ceilalți care doresc să aplice alternative sigure și eficiente ale tratamentelor pentru cancer copiilor lor – sunt de partea adevărului. În final adevărul științific și nu ‘afacerea cu boala’, va triumfa.
Publicat cu permisiune