Adevăr şi ficţiune despre pandemia de gripă porcină din 2009

O teamă globală de pandemia de gripă porcină care a început din aprilie 2009 a adus multe decizii politice şi economice importante, care au afectat aproape fiecare ţară a lumii. A fost reală această ameninţare? Sau a fost foar o campanie larg orchestrată pentru a acapara şi domina sistemele de sănătate ale multor ţări?

Citiţi în continuare pentru a înţelege câteva probleme importante care v-ar putea ajuta să răspundeţi la aceste întrebări.

Gripa porcină– Realitatea apariţiei acesteia, impactul şi consecinţele publice

Suntem obişnuiţi cu gripa sezonieră care apare în mod regulat în timpul iernii sau la începutul primăverii când organismul nostru este slăbit de prea mult stat în casă, puţină expunere la soare, exerciţiu fizic insuficient şi alimentaţie sub-optimă.

Dar în decursul ultimului deceniu pericolul răspândirii infecţiilor virale la nivel global a apărut în media cu regularitate la fiecare 3 ani. Ca atare, cu aproximativ 6 ani în urmă, media ne-a avertizat cu privire la pandemia SARS (sindrom acut respirator sever), urmată acum trei ani de gripa aviară şi acum… gripa porcină. Din fericire aceste pandemii anterioare nu s-au răspândit în afara câtorva cazuri localizate în câteva ţări. Poate că anunţurile noastre publice prezentate în New York Times, care au dezvăluit motivele reale din spatele acestor ameninţări au contribuit la micşorarea fricii.

Este pandemia de gripă porcină o ameninţare reală ?

Dacă vă bazaţi exclusiv pe informaţiile din media, puteţi fi uşor induşi în eroare. De fapt, în mai 2009 World Health Organization (WHO) (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, OMS) a declarat că focarul de gripă porcină a trecut şi că nu există pericol imediat de răspândire. Totuşi, cu o lună mai târziu (iunie 2009) după ce un val de opinii ale experţilor medicali au ieşit la suprafaţă prezicând consecinţe extreme ale virusului de gripă porcină, OMS şi-a revizuit declaraţiile şi a declarat o pandemie de gripă porcină (numită şi gripa H1N1 2009). Desigur, acest lucru a pus o mare presiune asupra guvernelor din multe ţări pentru a-şi mobiliza resursele şi a se pregăti să facă faţă provocării de a combate virusul gripei cu medicamente şi vaccinuri

Numărul prezis de victime potenţiale ale gripei porcine care a fost vehiculat ţi-ar putea da fiori pe şira spinării. Raportul consiliului Casei Albe a spus că numai în acest an virusul H1N1 ar putea infecta 30-50% din populaţia SUA, spitaliza 1,8 milioane de pacienţi şi ucide între 30,000-90,000 de oameni.

Totuşi, dacă ne uităm la fapte, realitatea este diferită. În primul rând, virusul pare să aibă un impact moderat. Deşi în cele 4 luni de la apariţia sa (aprilie-august 2009), gripa porcină s-a răspândit în 168 de ţări şi teritorii, cazurile de deces nu au numărat mai mult de 1100 oameni. Desigur, fiecare viaţă este preţioasă, dar aceasta este doar o mică fracţiune din numărul de decese care au loc în fiecare iarnă din cauza gripei sezoniere, însă acest lucru nu ocupă prima pagină a ştirilor şi nici nu determină guvernele să treacă la acţiune. În plus, mulţi medici şi oficiali din domeniul sănătăţii sunt de acord cu faptul că majoritatea cazurilor de gripă porcină sunt uşoare şi majoritatea oamenilor îşi revin total (rata mortalităţii este de 0,03%). În al doilea rând, ca şi în cazul gripei sezoniere şi altor infecţii virale, anumite persoane sunt mai vulnerabile la contractarea virusului sau prezintă un risc mai mare de a dezvolta complicaţii şi chiar de a muri din cauta acestora, decât indivizii sănătoşi. Printre aceştia se numără copiii mici al căror sistem imunitar încă nu este dezvoltat pe deplin, persoanele cu imunitatea slăbită precum cele care deja suferă de alte boli, vârstnicii, în special cei din căminele de bătrâni, persoanele subnutrite şi cele cu alte afecţiuni existente.

Statisticile gripei oferă informaţii reale?

• Credibilitatea rapoartelor de cazuri de gripă porcină, sub semnul întrebării. Cumplitele predicţii despre gripa porcină se bazează pe rapoartele cazurilor de gripă porcină H1N1 din diferite ţări. OMS care colectează aceste date ne asigură că toate cazurile de gripă raportate au fost confirmate în laborator ca fiind gripă porcină şi că aceasta nu este gripă obişnuită sau sezonieră care poate da simptome similare. Totuşi, în acelaşi timp OMS recunoaşte că în multe cazuri rapoartele de gripă porcină nu sunt confirmate, deoarece nu mai există cerinţa de testare pentru virusul H1N1 2009 sau de a raporta aceste cazuri. Nu sunteţi derutaţi? Credem că toată lumea este. Aceasta înseamnă că numărul de infecţii cu gripă ar putea fi fie mai mare fie mai mic şi nu e exclus ca şi gripa obişnuită sau alte probleme să fie raportate ca fiind gripă porcină.
• Statisticile cazurilor de deces cauzat de gripă, sub cercetări. Problema datelor statistice nu se limitează la cele care se referă la nou apărutele infecţii cu gripă porcină, deoarece au existat şi preocupări anterioare privind statisticile mortalităţii legate de gripa obişnuită sezonieră. Conform datelor oficiale, gripa sezonieră afectează cam 20% din populaţia lumii şi este responsabilă de 500,000 de decese în fiecare an. Centrul de Control al Bolilor (Center for Disease Control, CDC) afirmă că doar în SUA în fiecare an 36,000 de persoane mor ca urmare a gripei sezoniere. (www.cdc.gov./flu/about/disease.htm) Totuşi, un articol publicat în 2005 în British Medical Journal a pus sub semnul întrebării aceste cifre ale mortalităţii (BMJ 10 Decembrie 2005, pg 1412). Autorul acestuia discută aceste statistici pentru că ele nu sunt bazate pe date reale ci pe utilizarea unui model statistic de „moarte prin asociere”. Conform acestui model, gripa este întotdeauna considerată a fi cauza morţii, deşi aceasta ar putea avea alte cauze medicale. Totuşi această „legătură” nu specifică nicio perioadă de timp între evenimente şi nici nu necesită testare pentru prezenţa infecţiilor virale. Astfel, prin aplicarea modelului de „moarte prin asociere” o persoană care a murit de pneumonie ca umare a utilizării medicamentelor anti-ulcer poate fi numărată ca deces cautat de gripă fiindcă, la un moment nespecificat al vieţii sale, a avut gripă. Medicamentele anti-ulcer nu sunt „asociate” cu pneumonia deşi utilizarea lor creşte riscul de a o contracta (JAMA 2004, 292, 1955-1960).  O analiză mai amănunţită publicată în 2003 în Journal of the American Medical Association (JAMA) a concluzionat că din aproximativ 33,155 de decese „cauzate de gripă” în fiecare an, de fapt mai puţin de un sfert (8097) sunt cauzate de gripă sau pneumonie asociată gripei (JAMA 2003, 289, 179-1786).  De aceea, moartea „de gripă” ar putea ca în realitate să nu fie „de gripă” ca atare iar datele statistice sunt părtinitoare şi trebuie corectate.
• Extrapolarea datelor de la pandemia anterioară de gripă se mai aplică astăzi? În multe comentarii, mortalitatea datorată pandemiei de gripă din 1918 este dată ca exemplu pentru ce se poate întâmpla în cazul răspândirii cazurilor de infectare cu gripă porcină. Totuşi, pe baza observaţiilor de până acum, severitatea gripei porcine nu este extrem de mare. În plus, aceste comentarii nu menţionează faptul că răspândirea gripei din 1918 poate să fi fost declanşată şi facilitată de război şi de condiţiile de trai existente atunci, inclusiv lipsa accesului la apă curată, hrană şi aer proaspăt şi absenţa antibioticelor pentru a trata infecţiile bacteriene care decurg din gripă. Simplele măsuri de igienă şi sănătate publică pot limita răspândirea infecţiilor mult mai eficient decât medicamentele şi vaccinurile.

Focalizarea pe pandemia de gripă porcină ne distrage de la probleme importante de sănătate care afectează majoritatea populaţiei

Campania gripei porcine pune în umbră alte probleme urgente pe care oamenii lumii le înfruntă astăzi şi mai mult, subminează puţinele resurse financiare necesare pentru a lupta împotriva lor. Condiţiile de viaţă precare, foamea şi malnutriţia afectează zilnic vieţile oamenilor din ţările în curs de dezvoltrae şi sunt teren de încolţire nu numai pentru gripa porcină, dar şi pentru alte boli virale, bacteriale şi cauzate de paraziţi, care provoacă milioane de decese. Aceste boli pot fi stăvilite nu prin noi medicamente farmaceutice scumpe, ci prin direcţionarea resurselor financiare de la susţinerea multinaţionalelor, la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, a accesului la apă curată, alimente şi suplimente nutritive, educaţie, şi aplicarea altor măsuri simple, naturale şi eficiente din punct de vedere al costurilor.

Este nevoie doar de 300 milioane $ pentru a elimina deficienţa de fier sau vitamina A în lumea în curs de dezvoltare. Aceste microelemente nutritive sunt esenţiale pentru funcţionarea sistemului imunitar şi pot fi asigurate prin suplimente cu microelemente nutritive sau prin îmbogăţirea alimentaţiei. Costul acestui proiect ar reprezenta o mică fracţiune din valoarea pieţei farmaceutice mondiale – care în 2008 atinsese 773 miliarde $. Majoritatea acestor bani au fost obţinuţi prin vinderea medicamentelor ineficiente naţiunilor sărace care suferă în principal de malnutriţie şi deficit de vitamine.

Ameninţarea unei pandemii dă undă verde afacerii cu medicamente

Ameninţarea percepută a epidemiei de gripă porcină s-a tradus în acţiuni urgente din partea oficialităţilor din domeniul sănătăţii publice, cu scopul de a implementa strategii de prevenire şi a face vaccinurile şi medicamentele antivirale disponibile pentru o mare parte a populaţiei. Ca atare, guvernele au făcut stocuri de medicamente şi au relaxat reglementările pentru noile vaccinuri împotriva gripei porcine. Deja diferite constrângeri legale au fost înlăturate, permiţând multor guverne să implementeze abordările „pe cale rapidă” în testarea vaccinurilor antigripale şi să distribuie diferite medicamente antivirale astfel închizând ochii la siguranţa acestora şi la ajustarea dozelor corespunzătoare. În acelaşi timp, s-au emis avertizări împotriva promovării vitaminelor şi altor remedii naturale, ca remediu contra gripei porcine

Imunitate legală pentru producătorii de medicamente. Ca măsură de „urgenţă”, Secretarul pentru Servicii Umane şi de Sănătate din SUA Kathleen Sibelius a oferit protecţie legală producătorilor Tamiflu şi Relenza împotriva oricărei reclamaţii privind posibile vătămări aduse de aceste medicamente. În plus, după cum s-a publicat pe 25 iunie 2009 în Registrul Federal, ea a garantat imunitate legală şi producătorilor următoarelor vaccinuri împotriva gripei porcine şi oricăror aditivi pe care acestea le conţin.

Cu această reglementare în vigoare, firmele farmaeutice nu au niciun stimulent financiar pentru a fabrica cel mai sigur produs. Ba mai mult, cu cât se ştie mai puţin despre problemele de siguranţă pe care le pot ridica aceste produse, cu atât mai bine sunt ei protejaţi. De aceea, ei nu sunt interesaţi să testeze prea mult produsele pentru a identifica efectele dăunătoare deoarece, dacă nu ştiu despre ele, nu pot fi făcuţi responsabili.

Luaţi medicamente NU vitamine! În acelaşi timp s-a emis o puternică avertizare împotriva producătorilor de suplimente nutriţionale, interzicându-li-se să emită orice menţiune de sănătate privind legătura dintre produsele lor şi gripa porcină,. Printre acestea se numără multe substanţe naturale susţinute de studii clinice şi dovezi ştiinţifice ale eficienţei lor în suprimarea virusului gripei ca şi a întăririi funcţiilor naturale ale sistemului imunitar – principala noastră protecţie şi apărare împotriva infecţiilor virale şi altor infecţii. Acest subiect este tratat în detaliu în cele ce urmează.

Teama de pandemie – O măsură eficientă de a strangula economiile multor ţări

Costurile financiare asociate cu pregătirile de luptă împotriva pandemiei sunt enorme. Din 2004, guvernul SUA a plătit companiilor farmaceutice aproximativ $7.9 miliarde pentru a dezvolta capacitatea de vaccinare în masă a populaţiei SUA până în 2011. Acest plan includea atât pregătirea capacităţii de producţie pentru furnizarea de vaccinuri pentru întreaga populaţie SUA în decurs de 6 luni, cât şi stocarea de vaccinuri suficiente pentru a inocula 20 de milioane de oameni curând după declararea unei epidemii. În prezent s-au alocat încă 9 miliarde $ pentru gripa porcină.

Costurile financiare ale stocării vaccinurilor este de asemenea ridicat. Există aproximativ 22,5 milioane doze de antigen H5N1 împotriva gripei aviare care au fost stocate pentru o pandemie anticipată, dar care nu s-a materializat niciodată. Costul menţinerii în circulaţie a doar două fluxuri de H5N1 este de aproximativ $2.2 miliarde anual. Deoarece vaccinul împotriva gripei porcine expiră după 2 ani, aproximativ 15 milioane de doze din acesta sunt deja expirate sau vor expira în curând.

Toate acestea sunt deja o povară pentru economia deja bolnavă a SUA, dar au un mult mai mare impact asupra resurselor financiare din majorotatea ţărilor în curs de dezvoltare ale lumii. Un efort orchestrat de relaţii publice în răspândirea fricii printre oameni permite companiilor farmaceutice multinaţionale să-şi extindă afacerile şi să ţină chiar şi pe politicienii bine intenţionaţi prizonieri ai dictaturii farmaceutice.

Medicamentele şi vaccinurile contra gripei comportă riscuri pentru sănătate

Sunt medicamentele antivirale eficiente şi sigure împotriva gripei porcine?

În prezent, patru medicamente sunt recomandate pentru tratamentul gripei şi prevenirea infecţiilor virale: adamantanele (Amantadină şi Rimantadină) şi o clasă mai nouă de inhibitori de neuraminidază (zanamivir – Relenza, şi oseltamivir – Tamiflu).

• Adamantanele nu sunt eficiente împotriva virusului gripei porcine, iar folosirea lor împotriva altor tipuri de infecţie cu gripă A (adică gripa sezonieră) a fost asociată cu efecte secundare toxice şi dezvoltarea de viruşi rezistenţi la medicamente.
• Tamiflu şi Relenza blochează funcţionarea unei proteine virale, neuraminidaza, de care virusul are nevoie să iasă din celule şi să se răspândească în ţesutul înconjurător din plămâni. Aceste medicamente trebuie administrate foarte devreme (între 12 ore şi 2 zile) pentru a avea efect. Totuşi, eficienţa acestor medicamente nu a fost impresionantă: studiile asupra Tamiflu la copii şi vârstnici au arătat o reducere a duratei bolii doar cu 1 zi. Aceste medicamente nu sunt aprobate pentru copii mai mici de un an sau pentru femei însărcinate.

Efectele secundare ale Tamiflu includ în principal greaţă şi vărsături. Alte reacţii adverse au fost identificate pe baza rapoartelor post-marketing de utilizare a acestui medicament. Aceste rapoarte sunt doar voluntare şi includ multe aspecte necunoscute, de aceea frecvenţa apariţiei acestor efecte secundare nu este clară. Printre efectele adverse se numără umflarea feţei sau a limbii, alergie, urticarie, hepatită, teste hepatice anormale, aritmie, apoplexie, agravarea diabetului şi multe altele. Toxicitatea, efectele secundare şi dezvoltarea rezistenţei la medicamente pledează împotriva utilizării acestor medicamente pentru prevenirea gripei.

Există date limitate privind eficienţa acestor patru agenţi antivirali în prevenirea complicaţiilor grave legate de gripă (de exemplu pneumonia bacterială sau virală sau exacerbarea maladiilor cronice) pentru că au fost testate în principal pe pacienţi cu infecţii gripale fără complicaţii. Nu se ştie cât de eficiente sunt la persoane cu un risc crescut de complicaţii severe consecutive gripei. Încă şi mai puţine studii asupra acestor medicamente au fost făcute în cazul copiilor, în special al copiilor sub 1 an. Nu se ştie nici dacă ele pot inhiba transmiterea virusului de la om la om.

Expunerea pacienţilor la mai multe riscuri de sănătate din cauza medicamentelor testate în mod neadecvat

Tamiflu şi Relenza pot cauza numeroase efecte secundare când sunt luate pe cale orală, dar acum producătorii lor (Roche şi GlaxoSmithKline) presează Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor din SUA (Food and Drug Administration, FDA) să aprobe rapid formulările noi, intravenoase, ale acestor medicamente. Aceste deciziii vor include de asemenea luarea în considerare a unui nou medicament exprimental, Peramivir, fabricat de BioCryst Pharmaceuticals. Prin numirea pandemiei de H1N1, „o ameninţare serioasă asupra naţiunii noastre” este foarte probabil că vor reuşi.

Aceasta înseamnă că dacă administrarea intravenoasă a acestor medicamente va fi aprobată fără teste corespunzătoare de siguranţă şi eficienţă, aceasta poate expune mulţi oameni la risc, având în vedere că acestea vor fi administrate în principal celor grav bolnavi. Conform descrierii produsului Tamiflu pentru administrare orală, efectele acestui medicament „nu sunt cunoscute în cazul pacienţilor cu o situaţie medicală suficient de gravă sau instabilă pentru a fi considerată un risc iminent care necesită spitalizare”. De aceea, este foarte posibil ca administrarea intravenoasă a acestor medicamente persoanelor deja bolnave să le pună viaţa în pericol mult mai mult decât gripa însăşi.

Accelerarea impactului efectelor secundare ale medicamentelor

Furnizarea de medicamente antivirale către un număr mare de oameni, ca în cazul ameninţării cu pandemia, ar creşte riscurile efectelor secundare adverse – în special având în vedere faptul că gripa porcină pare să fie relativ uşoară (rata mortalităţii 0,03%) şi sistemul imunitar al majorităţii oamenilor poate depăşi această infecţie. De asemenea, utilizarea pe scară largă a acestor medicamente ar putea duce la tulpini rezistente – acesta este deja cazul subtipului de gripă umană H1N1 care în ultimii ani a devenit complet rezistent la Tamiflu. (Science 2009; 323 (5918): 1162-1163). De asemenea, trebuie reţiniut că virusul gripei A rezistent la medicamentele antivirale adamantină şi rimantadină poate apărea foarte rapid – cum ar fi la 2-3 zile după iniţierea terapiei cu medicamente. (Curr Top Microbiol Immunol 1992; 176: 119-130)

Cum acţionează vaccinurile în corpul nostru

Vaccinurile sunt folosite pentru a stimula sistemul imunitar al organismului să atace mai puternic agenţii infecţioşi cum sunt viruşii. Ele conţin în mod tradiţional un virus (antigen) slăbit sau ucis, ca factor declanşator al unei reacţii imune protective. În plus, unele vaccinuri conţin alte substanţe stimulative ale sistemului imunitar cunoscute ca adjuvanţi (în latină „a ajuta”) şi de asemenea ca şi conservanţi.

Vaccinurile intenţionează să stimuleze sistemul imunitar fără a cauza daune serioase gazdei, astfel ca atunci când adevăratul agent patogen infectează o persoană, sistemul imunitar răspunde rapid şi blochează răspândirea acestuia. Totuşi, vaccinurile au o utilizare foarte limitată în tratarea pacienţilor care au fost deja infectaţi. De asemenea sunt ineficiente împotriva virusurilor cu mutaţie rapidă cum sunt cele de gripă (de aceea vaccinurile pentru gripa sezonieră sunt actualizate în fiecare an).

Cum răspunde corpul la vaccinare

Deoarece scopul principal al vaccinării este să declanşeze un răspuns al sistemului imunitar, există multe efecte adverse pe care le pot dezvolta. Acestea sunt separate în două tipuri: reacţii locale şi generale.

• Reacţiile locale variază de la durere la locul injectării până la inflamaţie, roşeaţă, umflare, formarea de abces sau ulceraţii. Acestea sunt efecte tranzitorii şi nu ar trebui să dureze mai mult de câteva zile.
• Reacţiile vaccinurilor care afectează întregul corp includ greaţă, febră, dezvoltarea de artrită adiţională legată de acesta, reacţii alergice, toxicitate organică specifică, anafilaxie, suprimare imunitară şi inducerea de boli autoimune. (Allison AC, Byars NE. Immunological adjuvants: desirable properties and side-effects. Mol Immunol 1991; 28(3): 279–284; Waters RV, Terrell TG, Jones GH. Uveitis induction in the rabbit by muramyl dipeptides. Infect Immun 1986; 51(3): 816–825).

În timp ce unele reacţii generale cum ar fi alergia şi anafilaxia pot fi declanşate de antigen, altele, cum ar fi artrita adiţională, pot fi cauzate direct sau exacerbate de adjuvant. De aceea poate fi dificil de identificat care reacţii adverse sunt mediate de antigen, care de adjuvant şi care de ambele.

De ce se utilizează adjuvanţi în vaccinuri

Adjuvanţii sunt adăugaţi pentru a stimula răspunsul imun la folosirea cantităţilor mici de antigen viral. Acest lucru permite întinderea aprovizionărilor cu antigen pentru a produce mai multe doze şi a vinde mai multe produse. Totuşi, adjuvanţii pot genera complicaţii de sănătate suplimentare şi efecte secundare.

În cazul ameninţării unei boli serioase, abordările de genul economiei la antigeni pot face mai mulţi oameni să beneficieze, prin faptul că există mai multe vaccinuri disponibile; totuşi, în acelaşi timp, acest lucru creşte riscurile de sănătate la nivel individual. În cazul unei pandemii anticipate de gripă porcină – care până acum a avut un efect slab asupra sănătăţii – această împingere masivă la vaccinarea aproape întregii populaţii pare mai mult motivată de „profituri în afaceri” decât de preocuparea pentru sănătate.

Pericolele adjuvanţilor

Adjuvanţii consideraţi pentru includere în vaccinurile contra gripei porcine include Alum şi Squalenă. Ambele substanţe pot declanşa reacţii adverse serioase în corpul nostru. În prezent, în timp ce unele vaccinuri au fost făcute cu adjuvanţi de squalenă, altele nu conţin nici unul.

• Formula cu hidroxid/fosfat de aluminiu, cunoscută ca Alum. Adjuvanţii cu Alum sunt aprobaţi de FDA, dar mecanismul lor exact de acţiune nu este bine cunoscut. Cercetătorii au descoperit că aluminiul introdus într-un vaccin cu un antigen (adică un virus mort) devine înglobat în celulele albe ale sângelui (macrofage). Cum aluminiul este toxic, el declanşează moartea acestor celule albe care, ca rezultat, eliberează mulţi mediatori inflamatori în ganglionii limfatici. Ca o consecinţă, un amestec de reziduuri de celule macrofage, antigen şi factori inflamatori stimulează un răspuns al anticorpilor şi duce la dezvoltarea imunităţii faţă de virus. Din păcate, deşi au fost aprobaţi de FDA, adjuvanţii cu alum au efecte adverse semnificative, în afară de durerea la locul injectării, inflamaţii sau abcese sterile. (Goto N, Kato H, Maeyama J, Eto K, Yoshihara S. Studies on the toxicities of aluminum hydroxide and calcium phosphate as immunological adjuvants for vaccines. Vaccine 1993; 11(9): 914–918 . Deşi multe reacţii cauzate de adjuvanţii din vaccinuri nu pun viaţa în pericol, efectele lor adverse pe termen lung au cauzat dezvoltarea de alergii şi boli autoimune. Aluminiul este folosit în mod obişnuit în vaccinurile umane iar copiii pot primi până la 3,75 mg aluminiu parenteral în decursul primelor 6 luni de viaţă. Cercetările au arătat că injectarea de vaccinuri cu aluminiu la şoareci a cauzat o creştere tranzitorie a nivelului aluminiului în creier; astfel, există îngrijorări cu privire la acumulările acestui metal în creier şi riscul de a dezvolta boala Alzheimer mai târziu, în viaţă.
• Adjuvanţii cu squalenă
  Squalena este o substanţă naturală produsă de ficat pentru a ajuta la metabolizarea colesterolului şi la combaterea vătămărilor fizice. Este furnizat corpului nostru şi prin intermediul alimentelor precum uleiul din ficat de peşte, anumite uleiuri vegetale, diferite suplimente nutriţionale sau prin aplicare externă, prin intermediul anumitor produse cosmetice. Totuşi, din anii 1980, squalena a fost studiată de Institutul Naţional de Sănătate în vederea utilizării ca adjuvant pentru a mări eficienţa anumitor vaccinuri. Aceasta poate stimula răspunsul sistemului imunitar, dar pentru că studiile pe animale au arătat că adjuvanţii cu squalenă pot cauta efecte secundare nedorite – inclusiv variante autoimune ale artritei, scleroză multiplă şi alte afecţiuni – FDA nu a aprobat niciodată utilizarea generală a vaccinurilor care conţin squalenă în SUA. Doar 3 vaccinuri care folosesc aceşti adjuvanţi (MF59 (Novartis) şi ASO3 (Glaxo Smith-Kline) au fost autorizate în Europa. În 1997, agenţiile europene de sănătate au aprobat squalena emusifiată (cu virusul gripal în centrul fiecărei picături) pentru a fi utilizată ca adjuvant în vaccinuri antigripale (Fluad, Chiron Corporation, Marburg, Germania, şi Siena, Italia; Sesardic & Dobbelaer, 2004). Deşi Novartis susţine că adjuvantul acestuia a fost utilizat în siguranţă de 40 de milioane de oameni, FDA nu a aprobat în SUA nici măcar un singur vaccin care îl conţinea – până acum.

Pericolele adjuvanţilor: lecţii din istorie

În explozia de gripă din 1970 aproximativ 40 milioane de oameni au fost vaccinaţi cu un vaccin împotriva gripei porcine, insuficient testat (şi conţinând squalenă). Complicaţiile majore de sănătate care au afectat sistemul nervos al oamenilor vaccinaţi, şi care au apărut consecutiv vaccinului, condiţie cunoscută sub numele de Sindromul Guillain Barre (GBS), a dus la încheierea campaniei şi retragerea vaccinului.

Siguranţa squalenei ca adjuvant în vaccinuri a fost de asemenea pusă sub semnul întrebării atunci când un profesor de la Universitatea Tulane a desfăşurat un studiu pe mai mult de 400 de veterani care sufereau de Sindromul Războiului din Golf (Gulf War Syndrome, GWS) – o afecţiune caracterizată de oboseală generală, dureri de articulaţii, pierderi de memorie, incapacitatea de concentrare şi alte suferinţe. 95% dintre cei care au prezentat simptome de GWS aveau niveluri ridicate de anticorpi de squalenă în sânge. Multe dintre mostrele pozitive la squalenă fuseseră luate de la soldaţi care nu fuseseră deportaţi în Golful Persic, dar care totuşi fuseseră supuşi vaccinului împotriva antraxului, care conţinea squalenă ca adjuvant. Totuşi, comparativ cu cantităţile minime de squalenă măsurate în 5 loturi de vaccinuri contra antraxului în 2000, prezenţii adjuvanţi care conţin squalenă sunt susceptibili să producă efecte de mai mare magnitudine, cu cât cantitatea de squalenă pe doza de vaccin este mai mare. Nimeni nu ştie ce cantitate din această substanţă este necesară pentru a cauza efecte adverse, de ce fel sau în ce populaţii.

Astăzi, ca şi în 1976, preocupările oficiale sunt despre disponibilitatea vaccinului antigripal, fără îngrijorări despre siguranţa acestuia. Nu învăţăm chiar nimic din istorie?

Vom ști vreodată adevărul?

Testele asupra vaccinului contra gripei porcine cu noi adjuvanţi aplicate oamenilor sunt de foarte scurtă durată (aproximativ 4 săptămâni) înainte să înceapă vaccinarea în masă. Totuşi, efectele secundare autoimune au nevoie de luni de zile pentru a apărea; de exemplu, manifestarea GBS a durat 8 săptămâni. În plus, varietatea potenţială a reacţiilor adverse la vaccin este foarte mare. Ca atare, va fi dificil de stabilit care din ele sunt cauzate de vaccin, înainte ca zeci de milioane de oameni să fie vaccinaţi.

În Marea Britanie, se pare că serviciile de sănătate sunt conştiente de aceste riscuri întrucât au înfiinţat un sistem de supraveghere (au fost trimise aproximativ 600 scrisori către neurologi, în luna august a acestui an) pentru a urmări şi raporta imediat cazurile de GBS. Din păcate totuşi, acest risc nu începe şi nu se termină doar cu GBS.

Nu avem cunoştinţe despre sistemele de supraveghere medicală care operează în alte ţări în legătură cu noile vaccinuri antigripale. La 15 septembrie, FDA a aprobat 4 noi vaccinuri antigripale care vor fi disponibile până la jumătatea lunii octombrie; în primul rând pentru vaccinarea femeilor însărcinate, nou născuţilor, copiilor şi oamenilor cu boli deja existente. Presiunea pentru vaccinare creşte. Este încă voluntară, dar deja se fac demersuri pentru a face ca vaccinarea contra gripei porcine să devină obligatorie. Mai este timp să acţionăm pentru a împiedica acest lucru dacă sunteţi preocupaţi de sănătatea voastră şi a celor dragi.

Eficienţa microelementelor nutritive împotriva gripei

Alternative la medicamentele antivirale toxice, există. De exemplu, s-a demonstrat că multe elemente nutritive modulează sistemul imunitar şi suprimă înmulţirea şi răspândirea virusului.

Informații generale despre gripa porcină și virusul care o provoacă

Cum pot recunoaște că am gripă porcină?

Gripa porcină are aceleaşi simptome ca gripa sezonieră: febră, tuse, dureri musculare, dureri de gât, uneori probleme intestinale şi altele. De obicei aceste simptome durează câteva zile, uneori peste o săptămână, apoi organismul nostru se vindecă. Infecţia cu gripă porcină poate fi confirmată numai după testarea în laborator a tipului de virus prezent în organism. Comparativ cu gripa sezonieră, se pare că virusul gripei porcine îşi menţine capacitatea de infectare mai mult timp (cam o săptămână, faţă de 2-3 zile). În general boala în sine este relativ uşoară şi, ca şi în cazul gripei sezoniere, majoritatea oamenilor o pot depăşi cu multă odihnă, ingerarea de multe lichide şi o dietă uşoară suplimentată cu vitamine şi alte elemente nutritive esenţiale.

Cine riscă complicații în urma gripei porcine?

Gripa porcină are un impact mai mare asupra oamenilor cu un sistem imunitar compromis, cum sunt persoanele vârstnice, copiii mici, cei care suferă de alte boli (cancer, SIDA), cei care iau medicamente imunosupresive (aici trebuie să fiţi conştienţi de faptul că cercetările recente sugerează faptul că medicamentele destinate reducerii colesterolului � statinele � pot suprima sistemul imunitar), persoanele malnutrite sau care ţin diete excesive şi cei care suferă de boli ale sângelui sau deficienţe ale micronutrienţilor. În aceste cazuri, gripa poate slăbi semnificativ organismul lăsându-l expus infecţiilor bacteriale (pneumonie) sau altor probleme de sănătate.

Este bine ştiut că infecţiile cresc necesarul de vitamina C. s-a demonstrat că, răspunzând infecţiei, globulele albe din sânge încep să acumuleze activ această vitamină, concentraţiile celulare crescând de peste 10 ori. Oamenii bolnavi de gripă sau alte infecţii au adesea deficit de vitamina C, ceea ce poate contribui la un risc crescut de atacuri de cord, astm şi alte probleme.

De aceea toate mijloacele naturale de a ne întări sistemul imunitar – cum ar fi hrana bună şi nutritivă, suplimentele nutritive, mediul înconjurător curat, aerul proaspăt, somnul suficient şi exerciţiile fizice – sunt critice în prevenirea eficientă şi recuperarea după gripă şi alte infecţii virale. Vitaminele specifice şi alţi nutrienţi sunt necesare pentru a stopa în mod natural procesele biochimice care controlează infecţiozitatea celulară, multiplicarea virală şi răspândirea virusului în corp.

Multe elemente nutritive sunt esenţiale pentru funcţionarea optimă a sistemului imunitar. Printre acestea se numără vitaminele C, A, D, E, B6, B12, acidul folic, fierul, zincul, cuprul şi iodul pentru imunitatea celulară mediată (funcţionarea optimă a leucocitelor, macrofage/monocite, celulelor T şi timusului) şi vitaminele A, D, B1, B2, B3, B6, acidul pantotenic, biotinul, acidul folic, zincul şi cuprul pentru producţia optimă de anticorpi (imunitate umorală).

Există dovezi ştiinţifice substanţiale asupra faptului că vitamina C, aminoacizii (lizina, prolina, arginina), N-acetil cisteina (NAC) şi EGCG (din extractul de ceai verde) pot suprima multiplicarea virusului sau răspândirea virală în ţesuturi.

Virusul gripei poate fi controlat de către elementele nutritive, pe mai multe niveluri:

• direct, prin afectarea metabolismului viruşilor specifici şi astfel prin limitarea abilităţii lor de a se înmulţi şi a infecta celulele şi
• indirect, prin interferarea cu răspândirea celulă-la-celulă a viruşilor în ţesuturi.

Abordarea Institutului nostru asupra controlului gripei s-a focalizat pe utilizarea substanţelor natural derivate, cu potenţial antiviral. Ca strategie eficientă în lupta împotriva gripei, ne-am focalizat în mod specific pe acţiunea microelementelor nutritive şi sinergia acestora în controlarea infecţiilor şi răspândirea virusului gripei umane, fără a impune efecte toxice asupra celulelor normale ale gazdei. Această direcţie de cercetare a fost declanșată de lucrarea Dr.Rath publicată în 1992.

Această abordare a fost încununată de succes în confirmarea eficienţei combinaţiilor de nutrienţi împotriva virusului gripei umane A (subtipul H1N1). Descoperirile uluitoare ale cercetărilor noastre sunt rezumate mai jos.

Sinergia microelementelor nutritive în controlul natural al infecţiei cu virusul H1N1

Scopul principal al studiului nostru a fost evaluarea eficienţei unui amestec unic de microelemente nutritive care conţine acid ascorbic, extract de ceai verde, selecţie de aminoacizi, seleniu şi alţi nutrienţi împotriva virusului gripei umane A (H1N1) cu privire la acţiunile sale asupra:

• activităţii unei enzime (neuraminidază) asociate virusului, necesară pentru infecţiozitate;
• producţiei unei proteine nucleu virale (nucleoprotein, NP), ca indicator al multiplicării virale şi;
• inducerii răspunsurilor biologice esenţiale pentru invazia extracelulară a viruşilor. Acestea includ secreţii de enzime care digeră ţesutul conjunctiv (metalloproteinaze) şi invazia virală în mediul extracelular, indicator al răspândirii acestuia. (Fig 1)