Anul acesta marchează ceea ce ar fi fost cea de-a 127-a aniversare a lui Albert Szent-Györgyi, omul de știință care a izolat prima dată vitamina C. Unul dintre primii pionieri ai cercetării în domeniul vitaminelor, munca sa a fost recompensată în 1937 cu un Premiu Nobel. Cu toate acestea, încă de la început, Szent-Györgyi a simțit că profesia medicală a indus în eroare publicul cu privire la implicațiile descoperirilor sale. Atestând siguranța remarcabilă a vitaminei C, el a insistat că se poate lua orice cantitate din ea fără cel mai mic pericol.

Albert Szent-Györgyi s-a născut la Budapesta, Ungaria, în 1893. Crescut într-o familie care număra 3 generații de oameni de știință, a devenit şi el interesat de știință de la o vârstă fragedă. Szent-Györgyi a început să studieze medicina la școala de medicină a Universității Semmelweis din Budapesta în 1911, dar studiile sale au fost întrerupte de izbucnirea primului război mondial.

Trimis să slujească ca medic militar, a devenit în curând dezamăgit de conflict. Susținător fervent al dezarmării și al păcii, Szent-Györgyi s-a împușcat în cele din urmă în braţ, în mod deliberat, a susținut că a fost lovit de focul inamic și a reușit să ajungă acasă pentru a-și termina studiile de medicină. După absolvirea la Budapesta în 1917, a continuat să facă studii și cercetări suplimentare la diferite universități din Europa. De asemenea, a petrecut un an la Clinica Mayo din Statele Unite.

Descoperirea vitaminei C

În timp ce studia reacțiile de oxidare care determină apariția unei pigmentări maronii la anumite fructe pe măsură ce acestea se descompun, Szent-Györgyi a descoperit că varza conține un agent reducător (o substanță care donează electroni într-o reacție chimică) care împiedică apariția acestor reacții. El a constatat, de asemenea, că glandele suprarenale ale animalelor conțin acest agent. După izolarea substanței, pe care la acea vreme o numea „acid hexuronic”, și-a obținut doctoratul de la Universitatea Cambridge din Anglia în 1929.

Întorcându-se în Ungaria în 1930 pentru a deveni profesor de chimie medicinală la Universitatea din Szeged, Szent-Györgyi a descoperit că soiurile locale de ardei iute (ardei roșu maghiar, Capsicum annuum) erau o sursă bogată de acid hexuronic. Ajutat de Joseph Svirbely, un tânăr american post-doctorand la universitate, el a continuat să testeze acidul pentru proprietățile sale anti-scorbut.

Szent-Györgyi și Svirbely au efectuat un experiment folosind cobai, animale despre care se știa deja că sunt predispuse la scorbut. Jumătate din cobai au fost hrăniți cu alimente care fuseseră fierte, despre care Szent-Györgyi și Svirbely știau că îi vor distruge acidul hexuronic, în timp ce restul li s-a dat o alimentaţie îmbogățită cu această substanță. Animalele  hrănite cu alimente fierte au dezvoltat ulterior simptome asemănătoare scorbutului și au murit, în timp ce cele cărora li s-a administrat acid hexuronic au prosperat. Szent-Györgyi și Svirbely au concluzionat că acidul hexuronic este un mijloc eficient de prevenire și tratare a scorbutului. Ca recunoaștere a activității sale anti-scorbutice, acidul hexuronic a fost redenumit acid ascorbic și este cunoscut ca fiind elementul nutritiv esențial vitamina C.

Szent-Györgyi a continuat să identifice acidul fumaric și alte molecule implicate în ceea ce avea să devină ulterior cunoscut sub numele de ciclul Krebs, o serie de reacții care reprezintă principala sursă de energie pentru celule și o parte importantă a respirației aerobe. Ulterior, i s-a acordat Premiul Nobel din 1937 în fiziologie sau medicină pentru „descoperirile sale legate de procesele de ardere biologică, cu referire specială la vitamina C și cataliza acidului fumaric”.

Profesia medicală a indus în eroare publicul

Munca lui Szent-Györgyi cu cobaii l-a învățat că există o gamă largă de stări între sănătate și scorbut. El a observat că acei cobai hrăniți cu cantități reduse de vitamina C, deși nu prezentau semne de scorbut, îşi epuizau foarte mult depozitele acestei vitamine. Recunoscând că profesia medicală nu a reușit să înțeleagă implicațiile acestui lucru, el a discutat-o într-o scrisoare pe care i-a trimis-o omului de știință Linus Pauling, laureat al premiului Nobel în 1970 (așa cum a fost raportat în cartea lui Pauling din 1986, „Cum să trăim mai mult și să ne simțim mai bine’).

Articol de Paul Anthony Taylor

Sursa: https://www.dr-rath-foundation.org/2020/09/albert-szent-gyorgyi-the-man-who-discovered-vitamin-c/

Publicat cu permisiune