Toată lumea a experimentat răni, fie după o rănire sau după o operație. Majoritatea rănilor se vindecă natural, în cazul persoanelor sănătoase. O rană care nu se vindecă și nici nu dă semne de vindecare după 2 săptămâni este considerată o rană cronică și necesită îngrijiri speciale pentru a preveni infecțiile și alte complicații ulterioare și pentru a accelera procesul de vindecare.

Rănile cronice devin o epidemie tăcută. Se estimează că aproximativ 2% din populația țărilor în curs de dezvoltare vor trăi experiența unei răni cu vindecare lentă cel puțin o dată în decursul vieții lor. O rană cronică, lăsată netratată, poate duce la amputarea unui  membru sau la alte complicații serioase, până la infecție generalizată și deces. Numai în SUA există 6,5 milioane de oameni sub tratament pentru răni cronice iar numărul este în creștere datorită faptului că populația îmbătrânește. Conform estimărilor curente, peste 25 milioane $ sunt cheltuiți anual pentru tratamentul rănilor cronice.

Unii dintre factorii care măresc șansele vindecării deficitare a rănilor sunt obezitatea, stresul, imobilizarea pe termen lung, un sistem imunitar slăbit, diabetul, fumatul și alcoolul. Multe medicamente farmaceutice inclusiv analgezicele nesteroidiene și medicamentele antiinflamatorii (NSAID) precum și steroizii sunt adesea prescrise în această fază iar acestea cresc și mai mult șansele ca rana să se vindece greu. deși mulți dintre acești factori de risc pot fi rezolvați prin simple schimbări ale stilului de viață care ar reduce dezvoltarea rănilor cronice, suplimentarea cu elemente nutritive trebuie de asemenea luată în considerare în tratamentul acestei epidemii. S-a demonstrat încă de la începutul secolului XX că deficitul de microelemente nutritive, în special vitamina C, prelungește considerabil timpul de vindecare a rănilor și procesul de vindecare după intervenții chirurgicale. Totuși această informație nu este folosită în practica medicală din zilele noastre.

Cerințele metabolice ale organismului cresc considerabil în timpul procesului de vindecare a rănilor iar un deficit preexistent al microelementelor nutritive va deveni și  mai pronunțat în această perioadă. S-a observat că nivelurile vitaminei C scad până la nivelurile de alarmă înregistrate în scorbut, în cazul pacienților grav răniți, în timpul perioadei de recuperare, ceea ce indică faptul că ar trebui să existe o suplimentare cu microelemente nutritive în doze mult mai mari. Formarea de țesuturi noi de piele, mușchi, oase și alte componente ale țesutului conjunctiv este întârziată fără un aport suplimentar de vitamina C. Fibrele de colagen sunt cărămizile de construcție ale țesutului conjunctiv și ele creează cadrul de bază pentru regenerare. Formarea unui colagen puternic presupune un aport continuu nu doar de vitamina C și de alte elemente nutritive care lucrează sinergic alături de aceasta, precum aminoacizii lizină, prolină, arginină, vitaminele esențiale B, E A și minerale. Fără aceste microelemente nutritive, țesutul conjunctiv de înlocuire format între celule și în apropierea suprafeței rănii va fi fragil, deteriorat sau va lipsi cu desăvârșire.

 

În timpul procesului de vindecare și al fazei de recuperare, corpul nostru utilizează microelemente nutritive în cantitate mult mai mare decât în mod normal: totuși aceasta este cea mai neglijată zonă în tratamentul și îngrijirea rănilor cronice. Simpla măsură a suplimentării microelementelor  nutritive ar putea grăbi procesul de vindecare pentru repararea tăieturilor, arsurilor, fracturilor și țesuturilor deteriorate în urma intervențiilor chirurgicale, fără tratamente costisitoare care includ medicamente farmaceutice și efectele secundare aferente.