Funcția sistemului digestiv este de a converti alimentele pe care le mâncăm în bioenergie pe care celulele o pot utiliza pentru întreținere, creștere și reparare. Deși tindem să ne gândim la sistemul digestiv ca organe precum stomac, intestine, ficat și pancreas, aceste organe digestive sunt formate din diverse tipuri de celule specializate.

Digestia începe chiar înainte ca alimentele să ajungă în gură. Orice miros, gust sau sunet asociat cu mâncarea, pregătește sistemul digestiv pentru alimentele ce urmează să vină. Celulele care căptușesc gura secretă salivă ce conține enzima numită amilază, care ajută la digerarea carbohidraților. Masticația stimulează celulele glandelor salivare pentru a elibera hormoni specifici care, la rândul lor, stimulează glanda timus să producă limfocite T (celule albe ale sângelui) care sunt esențiale pentru funcția imunitară.

Apoi mâncarea trece prin esofag către stomac, intestinul subțire și intestinul gros. Mușchii esofagului
se contractă și se relaxează împingând mâncarea într-o mișcare de val progresiv (mișcări peristaltice)
către stomac unde începe digestia enzimatică. Stomacul lucrează ca un blender al corpului care mărunțește, feliază și lichefiază alimentele într-un lichid asemănător unei supe numit chim, care reprezintă începutul procesului de digerare a proteinelor. Celulele stomacului secretă acid clorhidric (HCl) necesar pentru digerarea proteinelor și pentru distrugerea microbilor care intră odată cu alimentele, realizând efectiv sterilizarea acestora. Digestia care are loc în stomac și intestinul subțire necesită cooperare din partea ficatului și pancreasului.

Ficatul este un organ esențial necesar digestiei. Pe lângă multe alte funcții, celulele ficatului produc bila care ajută la descompunerea grăsimilor. Celulele specializate din pancreas produc enzimele digestive amilază, lipază și protează. Aceste enzime digeră jumătate din proteine și carbohidrați și 90% dintre grăsimile pe care le ingerăm. Mai mult, pancreasul are rol critic pentru producția de insulină și reglarea nivelurilor zahărului în sânge. Apoi alimentele se mută în intestinul subțire unde au loc stadiile finale ale digestiei enzimatice și unde aproape toate elementele nutritive sunt descompuse și absorbite în sânge. Intestinul gros (colonul) ajută la absorbția a 90-95% a apei, la menținerea echilibrului între fluidele corpului și la formarea și excreția produselor reziduale.

Digestia este un proces complicat iar celulele care alcătuiesc tractul digestiv se reînnoiesc mereu.
Funcționarea optimă a celulelor, nu doar ale sistemului digestiv ci și ale sistemului imunitar, ale sistemului hormonal, ale sistemului circulator și ale sistemului nervos trebuie să asigure descompunerea și absorbția corespunzătoare a alimentelor. Un aport constant de microelemente nutritive esențiale este crucial pentru funcționarea acestor celule. Obiceiurile alimentare necorespunzătoare, bolile, medicamentele și stresul afectează funcționarea sistemului digestiv deoarece contribuie la accentuarea deficitului de microelemente nutritive.

Microelementele nutritive precum vitaminele C, B6 și B12 și acidul folic sunt necesare pentru funcționarea normală și întreținerea acestor sisteme. Mai mult, clorhidratul de betaină și enzimele bromelaină, papaină, rădăcina de ghimbir și menta sunt de asemenea importante în susținerea procesului digestiv. Suplimentarea zilnică cu astfel de microelemente nutritive care acționează în sinergie ajută la optimizarea funcțiilor celulelor sistemului digestiv care ajută la digerarea și distribuirea acestor microelemente nutritive către toate cele 60 de miliarde de celule din organismul uman.

Articol de Mirja Holtrop

Sursa: https://www.dr-rath-foundation.org/2017/10/benefits-of-micronutrient-synergy-in-digestive-health/

Publicat cu permisiune