Cancerul nu este doar ”ghinion”!

vineri, 30 ianuarie 2015, Publicat în Informații generale

În goana neobosită pentru a atrage atenţia publicului (sau a câştiga o audienţă mai mare), media se foloseşte de orice ocazie pentru a comunica ştiri ”explozive” – dar fără a lua în considerare veridicitatea acestora sau consecinţele pe termen lung. Cel mai recent exemplu al unei astfel de publicităţi exagerate este publicarea, în ianuarie 2015, a unui studiu ştiinţific care concluziona: ”cancerul nu este altceva decât «ghinion»”. Având în vedere consecinţele pe termen lung asupra sănătăţii publice ale unei astfel de viziuni nihiliste bazate pe date incorecte, apreciem că acest subiect trebuie abordat într-un context mai larg.

Aleksandra Niedzwiecki, Ph.D., director al Institutului de Cercetare Dr.Rath

În primul rând, să înţelegem ce este o ”mutaţie”
Nu orice mutaţie este ”ghinion”
Cum duc mutaţiile la cancer
Cancerul şi alimentaţia
De ce cancerul se dezvoltă mai des în anumite ţesuturi decât în altele
”Ghinionul” cancerului POATE fi controlat!
Putem avea încredere în instituţiile de cercetare medicală?

Acest studiu, publicat de cercetătorii de la Johns Hopkins University School of Medicine (Baltimore, Maryland) în prestigioasa revistă Science, măsura proporţiile incidenţei cancerului în 31 tipuri de ţesuturi, utilizând un model matematic. Autorii studiului au concluzionat că în cazul a 22 de tipuri de cancer, deci cam două treimi dintre toate cele studiate, nu au putut detecta o altă cauză a apariţiei cancerului decât ”ghinionul”, sau mutaţiile (erorile) aleatorii care pot apărea în replicarea ADN-ului în celulele stem normale, necanceroase. Această concluzie, difuzată în media, lasă impresia că oamenii nu au nici o putere în ceea ce priveşte prevenirea cancerului. Aparent, singurele opţiuni care le rămân sunt diagnosticarea timpurie, eventual operaţia, chimioterapia şi…moartea.

Oare nu ne aminteşte asta de vremurile demult apuse, de acum câteva secole, când bolile umane erau considerate ”blesteme ale cerurilor” sau ”pedepse” pentru păcătoşi? Descoperirea bacteriilor şi a agenţilor infecţioşi a eliminat treptat această idee fără sens. Ne întoarcem oare iar la ”epoca întunecată” a medicinei? Dacă acceptăm teoria că ”ghinionul” este singura cauză a cancerului, de ce numărul acestor victime ghinioniste a crescut atât de dramatic în decursul ultimelor decenii? Ce a accelerat atât de mult apariţia ”ghinionului”?

Acceptarea ideii că diagnosticul de cancer este un simplu ”ghinion” poate descuraja mulţi oameni să adopte obiceiuri alimentare sănătoase şi să-şi schimbe stilul de viaţă sau poate chiar determina o atitudine nepăsătoare. Oamenii s-ar putea întreba ”De ce m-aş priva de plăcerea fumatului dacă riscul de cancer este doar o chestiune de noroc?” Mai mult, avocaţii ar putea fi tentaţi să citeze ”ghinionul” ca dovadă ştiinţifică în procese juridice, atunci când apără producătorii de medicamente şi chimicale cancerigene acuzaţi de poluarea mediului şi expunerea la riscuri asupra sănătăţii, degrevându-i astfel de responsabilitatea pentru răul făcut atât indivizilor cât şi populaţiei în ansamblu. Pentru a duce acest raţionament şi mai departe, dacă într-adevăr cancerul este pur ”ghinion”, de ce avem nevoie de agenţii de protecţie a mediului, standarde de alimentaţie sau alte lucruri proiectate cu scopul de a ne ocroti sănătatea?

Media umbreşte, distorsionează şi ignoră o mulţime de dovezi asupra faptului că de fapt cancerul poate fi prevenit, controlat iar dezvoltarea tumorilor este un proces mult prea complex ca să poată fi etichetat simplu ca ”ghinion”.

În primul rând, să înţelegem ce este o „mutaţie”

Mutaţia este un proces natural care are ca efect modificarea unei secvenţe de nucleotide (cărămizi de construcţie) ale ADN-ului celular. Mutaţia este un proces mult mai comun decât se crede. Nu toate mutaţiile sunt indezirabile sau malefice, în schimb sunt ceea ce ne face pe toţi să fim diferiţi şi unici.

Fiecare celulă pregătită să se dividă face o copie identică a ADN-ului său pentru a o putea transfera celulei noi formate. Totuşi, aceste copii nu sunt întotdeauna identice şi de fiecare dată când o celulă se divide, poate face aproximativ 120,000 de ”greşeli” în noul lanţ de ADN format. Din fericire celulele pot repara majoritatea acestor erori cu ajutorul unui sistem de reparare a ADN-ului care lucrează constant la repararea nucleotidelor nepotrivite şi la restaurarea lanţurilor de ADN rupte. Totuşi, pot scăpa anumite ”greşeli de tipar” în ADN. Iar dacă o celulă acumulează prea multe erori în lanţul de ADN, pe care mecanismul de reparare nu le poate corecta, fie încetează să se mai dividă, fie se autodistruge printr-un proces numit apoptoză. Dacă vreunul dintre aceste procese nu se desfăşoară în mod corespunzător, celula poate deveni canceroasă. Totuşi, încă mai întâmpină multe obstacole în cale, până să poată fi numită ”cancer”.

Sus

Nu orice mutaţie este „ghinion”

Majoritatea schimbărilor în ADN apar în zonele mari ale genomului care se află între gene, însă de obicei acestea nu au efect. Când schimbările apar în gene, mutaţia, deşi de obicei este o consecinţă a acestora, rareori cauzează boală sau deces. Cel mai adesea mutaţia dă naştere variaţiilor care nu sunt nici bune nici rele, ci doar diferite, întocmai cum sunt şi abilităţile noastre de a detecta mirosurile, culoarea părului sau a pielii, forma corpului etc. În general, acestea sunt schimbările care facilitează modificarea populaţiilor de-a lungul timpului.

Unele schimbări nereparate în ADN-ul celulelor care devin ou sau spermă, le permit acestora să fie transmise urmaşilor. Dar tot datorită acestor mutaţii avem şi diferenţe care nu au existat la părinţii noştri. Variaţiile care ajută un organism să supravieţuiască şi să se reproducă sunt transmise generaţiilor următoare. Variaţiile care împiedică supravieţuirea şi reproducerea sunt eliminate din rândul populaţiei. Acest proces de selecţie naturală poate duce la modificări semnificative ale aspectului, comportamentului sau fiziologiei indivizilor dintr-o anumită populaţie, în decurs de numai câteva generaţii.

Sus

Cum duc mutaţiile la cancer

Mutaţiile somatice, care apar în celulele ce alcătuiesc organismul şi nu sunt implicate în reproducere, sunt cunoscute de multă vreme ca fiind caracteristice cancerului. Totuşi, probabilitatea de a dezvolta cancer dintr-o singură mutaţie este foarte mică; celulele canceroase trebuie să acumuleze erori multiple şi specifice în ADN. În plus, cancerul trebuie să învingă multe sisteme de apărare pe care organismul nostru le are la dispoziţie pentru a ne proteja împotriva acestuia. Printre acestea se numără mecanismele intracelulare complexe de reparare, ca şi distrugerea şi eliminarea acestor celule anormale de către sistemul nostru imunitar. Multe dintre aceste sisteme de apărare devin mai puţin eficiente odată cu înaintarea în vârstă, ceea ce ar putea explica riscul crescut de cancer la persoanele vârstnice. Însă întrucât rata incidenţei cancerului depăşeşte rata îmbătrânirii populaţiei, cu siguranţă există şi alţi factori implicaţi.

Celulă canceroasă. Imagine preluată din diagrama ”cancer” a aplicaţiei BodyXQ. Descarcă varianta pentru Android sau iPhone/iPad.

Mutaţia nu este întotdeauna un eveniment întâmplător şi neaşteptat. Este bine cunoscut faptul că radiaţiile, produsele chimice, produsele secundare ale metabolismului celular, radicalii liberi şi razele ultraviolete distrug ADN-ul celulelor noastre în fiecare zi. Acestea afectează chiar nucleotidele, prin convertirea unei baze în alta, desprinderea unei baze de coloana sa vertebrală sau cauzarea unei rupturi a lanţului de ADN. Cei mai puternici agenţi cancerigeni includ medicamentele pentru chimioterapie care deteriorează şi ADN-ul celulelor sănătoase declanşând noi tipuri de cancer. De asemenea, deficitul anumitor vitamine şi microelemente nutritive pot facilita deteriorarea ADN-ului.

Cele mai critice mutaţii care pot contribui la dezvoltarea cancerului apar în grupuri specifice de gene care pot fi clasificate astfel:

Mutaţii ale aşa-numitelor gene supresoare, care ne protejează împotriva canceruluiAceste gene inhibă creşterea celulară prin controlarea vitezei de diviziune a celulelor, repararea ADN-ului necorespunzător şi prin controlarea momentului în care celulele mor. Când apar mutaţii într-o genă supresoare a tumorilor, celula începe să crească necontrolat putând să se dezvolte ca o masă pe care o numim tumoare. Cele mai bine cunoscute exemple de gene supresoare ale tumorilor sunt BRCA1 şi BRCA2, care măresc riscul femeilor de a dezvolta cancer mamar sau ovarian ereditar, şi p53, cea mai comună genă mutantă la persoanele care suferă de cancer. De fapt, peste 50% din toate tipurile de cancer implică lipsa sau deteriorarea genei p53. Majoritatea mutaţiilor genei p53 nu sunt moştenite, ci dobândite.

Mutaţii care activează oncogenele, adică genele care pot transforma o celulă sănătoasă într-o celulă canceroasă.Cele mai cunoscute oncogene sunt HER2 (o proteină care controlează dezvoltarea şi răspândirea cancerului, întâlnită în celulele de cancer mamar şi ovarian) şi familia de gene ras (genele care formează proteinele implicate în căile de comunicare celulară, dezvoltarea şi moartea celulelor). Mutaţiile în aceste gene sunt aproape întotdeauna dobândite, nu moştenite.

Mutaţiile în genele responsabile de repararea ADN-ului, care corectează erorile de copiere a ADN-uluiAstfel de mutaţii pot fi moştenite (ca în cazul sindromului Lynch) sau dobândite.

Ştiinţa arată că la originea cancerului nu stă o simplă eroare (mutaţie) în ADN. În plus, sunt multe tipuri de cancer care nu pot fi puse în legătură cu o anumită genă.

Sus

Cancerul şi alimentaţia

Astăzi ştim că dezvoltarea cancerului nu depinde exclusiv de gene. Geneza cancerului este mult mai complexă, întrucât în proces sunt implicate simultan diferite gene şi interacţiunile acestora cu mediul intra- şi extra-celular. Interacţiunea între diferitele celule ale ţesutului, ca şi colagenul care le înconjoară şi alte componente ale aşa-numitei matrici extracelulare joacă un rol critic. Atât munca noastră cât şi cea a cercetătorilor noştri indică faptul că mulţi factori din alimentaţia noastră, inclusiv microelementele nutritive, pot suprima dezvoltarea cancerului acţionând simultan asupra multiplelor etape ale dezvoltării acestuia. Aceştia includ vitamina C, aminoacidul lizină, extractul de ceai verde cunoscut sub numele de galat de epigalocatehină(EGCG), şi multe alte componente care pot induce eliminarea naturală a celulelor anormale şi suprima secreţia enzimelor care facilitează invazia celulelor canceroase în organism. Multe elemente nutritive, precum vitamina D, au receptori specifici ADN-ului celular şi prezintă puternice efecte anti-cancer. Vitamina C şi alţi antioxidanţi ne protejează de toxinele din exterior şi de deteriorarea intracelulară metabolică – inclusiv deteriorarea ADN-ului, sursa mutaţiilor.

Din păcate nu există stimulente economice pentru a urma această direcţie de cercetare, deoarece investitorii în afaceri urmăresc doar cât de mulţi bani pot face şi cât de repede, deci cu siguranţă nu sunt prea dornici să susţină abordările nebrevetabile. Alte instituţii de finanţare, inclusiv fundaţii, preferă proiectele ştiinţifice care au ca rezultat creşterea portofoliilor de proprietate intelectuală, brevete, exclusivitate şi recuperarea investiţiei. Spre deosebire de acestea, Institutul de Cercetare Dr. Rath are o poziţie unică în domeniul ştiinţific al sănătăţii, deoarece îşi dedică toate cercetările abordărilor naturale, sigure şi eficiente din punct de vedere al costurilor, în vederea controlului cancerului şi al altor boli ale omenirii. Prioritatea noastră este eficienţa mai presus de profit.

Sus

De ce cancerul se dezvoltă în anumite ţesuturi mai des decât în altele

Răspunsul la această întrebare incitantă a fost dat de Dr.Rath cu mulţi ani în urmă şi este descris în detaliu în cartea noastră Victorie asupra cancerului. Totuşi, nu a fost luat în considerare în studiul dezvoltat la Johns Hopkins University School of Medicine care a oferit o altă viziune limitativă asupra acestui subiect.

Distrugerea ţesutului, Imagine preluată din diagrama ”cancer” a aplicaţiei BodyXQ. Descarcă aplicaţia pentru Android sau iPhone/iPad.

Explicaţia oferită de Dr.Rath ia în considerare o parte esenţială a procesului canceros şi anume creşterea tumorilor şi răspândirea cancerului în alte organe. Fiecare tip de celulă canceroasă are abilitatea de a distruge ţesutul care o înconjoară, cu ajutorul anumitor enzime specifice numite metaloproteinaze de matrice (MMP), creând astfel spaţiu pentru o creştere suplimentară a tumorilor şi netezind calea către invadarea altor organe (metastază). Toate organele din corpul nostru pot produce aceste enzime pentru a susţine creşterea sănătoasă şi procesul de regenerare a ţesuturilor, însă la alte niveluri şi sub control metabolic strict. De aceea, este interesant faptul că aceste organe care produc aceste enzime în cele mai mari cantităţi, în condiţii fiziologice normale, sunt şi cele care dezvoltă cel mai des cancer. Printre acestea se numără sânii, uterul şi ovarele la femei, prostata la bărbaţi şi oasele la copiii aflaţi în proces de creştere. În aceste organe, restructurarea frecventă este parte a fiziologiei normale asociate cu sarcina, producţia de spermă, creşterea şi infecţiile şi poate scăpa cu uşurinţă controlului biologic.

Distrugerea enzimatică necontrolată a ţesutului, esenţială pentru creşterea şi dezvoltarea tumorilor, este susţinută de mulţi factori despre care se ştie că măresc riscul de cancer. Printre aceştia se numără fluctuaţia nivelului de hormoni (de exemplu estrogen), inflamaţia cronică provocată de anumite infecţii, azbest şi alte influenţe externe precum expunerea la diferite produse chimice (agenţi de chimioterapie) , radiaţii şi nu numai. Un exemplu recent este legătura directă dintre cancer şi terapia de substituţie a estrogenului (estrogen replacement therapy, ERT) confirmată într-un amplu studiu clinic efectuat pe femei aflate la menopauză. Publicarea acestui studiu în 2002 a dus la o scădere semnificativă a numărului de prescrieri ale acestor medicamente, care a fost urmată de o scădere accentuată a incidenţei cancerului mamar.

Restructurarea ţesutului este, desigur, însoţită de diviziune celulară frecventă – ceea ce măreşte probabilitatea apariţiei mutaţiilor. Totuşi, contrar a ceea ce susţine studiul efectuat de Johns Hopkins University School of Medicine, viteza de multiplicare celulară nu este suficientă pentru a face orice organ susceptibil de a dezvolta cancer. De aceea, este cu atât mai interesant faptul că acest studiu a exclus cancerul sânului – organul care se restructurează în mod regulat sub control hormonal şi totodată cel mai frecvent tip de cancer la femei – şi cancerul de prostată.

Sus

„Ghinionul” cancerului POATE fi controlat!

Există un mare număr de dovezi care arată că aproximativ 50% din cazurile de cancer pot fi prevenite prin renunţarea la fumat, reglarea greutăţii corporale, a alimentaţiei deficitare şi limitarea expunerii la factori de mediu şi/sau ocupaţionali dăunători. Ca şi în cazul multor altor boli cronice, este imposibil de identificat cine se va îmbolnăvi de cancer. Totuşi, probabilitatea de dezvoltare a celor mai comune tipuri de cancer precum cel pulmonar, mamar, de prostată sau colorectal, poate fi redusă cu ajutorul alegerilor sănătoase.

Este surprinzător şi faptul că autorii studiului efectuat de Johns Hopkins University School of Medicine par să fi trecut cu vederea faptul că unii compuşi cancerigeni (inclusiv chimioterapia!) pot atât cauza mutaţii, cât şi susţine dezvoltarea cancerului prin facilitarea distrugerii necontrolate a ţesuturilor. Oamenii de ştiinţă, medicii şi publicul larg trebuie să fie conştienţi de acest fapt. Pentru a întreprinde cercetările necesare şi a se acorda atenţie reglementărilor în domeniul produselor chimice periculoase şi poluării mediului, este nevoie de educaţie pe scară largă.

Sus

Putem avea încredere în instituţiile de cercetare medicală?

În decursul ultimelor două decenii, Dr.Rath şi Fundaţia noastră au alertat publicul cu privire la impactul negativ al ‘afacerii cu boala a industriei farmaceutice’, asupra sănătăţii noastre, inclusiv amestecul acesteia în deciziile politice, liniile directoare din domeniul medical, reglementări, controlul media şi multe alte zone. Cu timpul, din ce în ce mai mulţi medici şi cercetători au experimentat aceste lucruri şi şi-au exprimat public îngrijorarea privind influenţele economice ale afacerii farmaceutice asupra ştiinţei, medicinei şi altor zone ale sănătăţii umane. Printre aceştia s-a aflat şi Dr. Marcia Angell, medic renumit şi respectat, fost editor al New England Journal of Medicine, care a declarat: “Pur şi simplu nu mai este posibil să credem o mare parte din cercetările clinice publicate sau să ne bazăm pe judecata unor medici de încredere sau pe liniile directoare medicale oficiale”. În acest sens, pasajul din studiul desfăşurat de Johns Hopkins University School of Medicine care afirmă ”Cel mai bun mod de eradicare a acestor cancere va fi detectarea timpurie, când sunt încă vindecabile prin operaţie” sună suspect; o altă înşelăciune din partea aşa-numiţilor ”experţi” ai industriei cancerelor. Mesajul subtil pe care îl transmite este ”Nu-ţi bate capul cu alimentaţie, suplimente, exerciţiu fizic, aer curat, hrană fără pesticide – cancerul este doar «ghinion» şi doar NOI îl putem vindeca”.

În loc să capitulăm în faţa acestei întoarceri în timpurile medievale, am face bine să ne asigurăm că ghidul nostru este sănătatea naturală cu bază ştiinţifică şi cercetările în care putem avea încredere!

Sus

Află mai multe

Pentru mai multe informaţii, accesează: