Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (7)
Infecţia cu HIV / SIDA are legătură cu deficienţele nutriţionale
Legătura dintre HIV, SIDA şi alimentaţia deficitară a fost bine stabilită chiar de la începuturile epidemiei de SIDA (vezi de ex. HIV/AIDS: A Guide for Nutritional Care and Support. 2nd Edition. Food & Nutrition Technical Assistance Project, Academy for Educational Development, Washington DC, 2004).
Chiar în perioada de început a infecţiilor cu HIV şi SIDA s-a stabilit că boala era asociată atât malnutriţiei legate de proteine şi calorii, cât şi deficienţelor unor microelemente nutritive specifice. Infectarea cu HIV amplifică efectul alimentaţiei deficitare care la rândul său grăbeşte evoluţia infecţiei cu HIV către SIDA, culminând cu epuizare şi moarte. Infecţiile ocazionale şi simptomele asociate acestora limitează aportul de hrană şi intensifică necesităţile de energie, crescând astfel şi nevoile nutriţionale. Simptomele asociate HIV precum anorexia, greaţa, vărsăturile, malabsorbţia şi diareea înrăutăţesc şi mai mult consecinţele alimentaţiei deficitare. În rândul persoanelor subnutrite infectate cu HIV spirala descendentă de la aport nutriţional insuficient, incapacitatea de a-şi menţine greutatea corporală şi masa musculară, deficitul de microelemente nutritive şi susceptibilitatea crescută de infecţii ocazionale accelerează instalarea SIDA. Această degringoladă face ca, în final, persoanele malnutrite şi infectate cu HIV să devină neproductive din punct de vedere economic şi deci incapabile să-şi controleze boala.
Sugarii şi copiii HIV-pozitivi se confruntă cu o triplă provocare nutriţională – în primul rând nevoile crescute de elemente nutritive care să le asigure creşterea, progresul rapid al SIDA asociat cu slăbirea semnificativă şi un sistem imunitar imatur şi deja compromis cu un risc crescut de a contracta infecţii ocazionale şi aport nutriţional diminuat.
De aceea este esenţial ca în orice tratament pentru HIV să se adopte un program nutriţional cuprinzător. Un astfel de program ar trebui să includă, acolo unde este necesar, mese suplimentare şi microelemente nutritive. Astfel de regimuri, dacă sunt implementate corespunzător, vor promova şi întări sistemul imunitar al pacienţilor HIV-pozitivi.
Starea nutriţională optimă şi menţinerea unui nivel optim de vitamine şi minerale întârzie evoluţia SIDA.
Sugarii şi copiii HIV-pozitivi se confruntă cu o triplă provocare nutriţională – în primul rând nevoile crescute de elemente nutritive care să le asigure creşterea, progresul rapid al SIDA asociat cu slăbirea semnificativă şi un sistem imunitar imatur şi deja compromis cu un risc crescut de a contracta infecţii ocazionale şi aport nutriţional diminuat. În consecinţă, toţi copiii HIV-pozitivi cu vârste sub 14 ani ar trebui să primească pachete conţinând o masă suplimentară şi un sirop cu vitamine.
Administrarea de suplimente cu multi-vitamine ce conţin vitaminele B, C şi E, fier şi folat femeilor însărcinate reduce potenţialul transmisiei virusului HIV pe verticală.
Publicat cu permisiune
Citeşte şi
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (1)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (2)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (3)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (4)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (5)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (6)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (8)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (9)
