Industria farmaceutică este părtinitoare şi este împotriva microelementelor nutritive
Impactul suportului nutriţional şi al suplimentării cu vitamine şi microelemente nutritive în tratamentul HIV şi SIDA constituie un domeniu foarte puţin investigat. S-au făcut apeluri repetate pentru a se face mai multe studii în această zonă. Deşi microelementele nutritive nu vindecă SIDA, în absenţa unui tratament sau vaccin eficient şi comparativ cu extrema toxicitate a medicamentelor ARV, ele sunt un mod eficient şi accesibil de încetinire a progresului bolii şi chiar de regresie a simptomelor SIDA şi de îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor care suferă de această boală.
Absenţa persistentă a studiilor în aceste domenii este explicată pe larg prin aceea că majoritatea studiilor medicale sunt finanţate de companii farmaceutice. Companiile farmaceutice au prea puţin sau chiar deloc interes să finanţeze investigaţii despre efectul vitaminelor şi microelementelor nutritive în tratamentul HIV/SIDA pentru că nu există nici o recompensă financiară în asta. Cercetările nu ar duce la dezvoltarea vreunui medicament brevetabil care să poată fi ulterior exploatat în vederea generării de profituri masive. În schimb, companiile farmaceutice vând şi promovează medicamente ARV (în pofida faptului că trebuie scris clar pe aceste medicamente că nu vindecă boala) dând impresia înşelătoare că „salvează viaţa” sau „prelungesc viaţa”.
Industria farmaceutică este părtinitoare faţă de microelementele nutritive deoarece nu pot fi patentate. Prin urmare, se concentrează pe producerea de medicamente chimice patentate, pentru care vânzările globale au ajuns la 712 miliarde dolari în 2007 – o cifră care depăşeşte cu mult suma aprobată de guvernul SUA pentru a salva sistemul financiar american îglodat în datorii!
În mod clar, cercetarea ştiinţifică de mare autoritate este aceea care a fost în prealabil validată de un studiu randomizat dublu-orb control-placebo („DBRPC”), cu un protocol bine pus la punct şi care a fost supus scrutinului (şi testărilor ulterioare) prin publicare în reviste revizuite de experţi. Totuşi, astfel de studii sunt, prin natura lor, foarte scumpe. În general sunt finanţate numai de companii farmaceutice care au suficient interes financiar în a valida eficacitatea unui medicament, pentru a justifica costurile de cercetare şi dezvoltare (pe care apoi speră să le recupereze prin exploatarea medicamentului brevetat care rezultă ca urmare a acelei cercetări). Totuşi, medicamentele sau teoriile sunt în mod obişnuit testate cu DBRPC numai dacă există cercetări anterioare care sugerează că teoria respectivă merită investigare mai amănunţită sau că un medicament merită studii suplimentare. Înainte de acest stadiu, studiile clinice rămân esenţiale şi sunt etape foarte valoroase în identificarea noilor teorii.
Este un fapt clinic dovedit că microelementele nutritive pot întârzia instalarea SIDA precum şi determina regresia acesteia. Deşi microelementele nutritive nu sunt un tratament definit pentru toate formele deficienţelor imunitare, ele trebuie să constituie o parte esenţială a strategiilor de sănătate publică pentru a lupta cu succes împotriva deficienţelor imunitare, inclusiv SIDA. Implementarea imediată a acestor descoperiri de către guvernele naţionale precum şi de către OMS şi alte organizaţii internaţionale va salva milioane de vieţi – şi asigură timp valoros comunităţii internaţionale a cercetătorilor pentru a găsi o soluţie durabilă care să pună capăt epidemiei de SIDA.
Publicat cu permisiune
Citeşte şi
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (1)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (2)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (3)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (4)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (5)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (6)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (7)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (8)