Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (8)
S-au demonstrat beneficii clinice ale microelementelor nutritive în cazul HIV/SIDA
Ştiinţa medicală nu a găsit nimic care să vindece HIV/SIDA. Totuşi, există multe studii publicate în reviste ştiinţifice revizuite de experţi care sugerează că alimentaţia,inclusiv suplimentarea corespunzătoare cu vitamine şi microelemente nutritive poate opri deteriorarea în cazul pacienţilor cu HIV, poate întârzia instalarea SIDA şi, prin creşterea numărului CD4 şi reducerea încărcăturii virale, poate determina regresia bolii.
Două studii prospective longitudinale efectuate în două universităţi respectate din SUA şi publicate în reviste revizuite de experţi au arătat că ingerarea unui supliment cu multivitamine de către persoane HIV-pozitive asimptomatice a fost asociată cu reducerea semnificativă a dezvoltării SIDA [vezi Abrams et al., Journal of Acquired Immune Deficiency Syndrome (1993); 6: 949-958; Tang et al., American Journal of Epidemiology (1993); 138: 937-951].
Aceste studii demonstrează rolul important – şi conştientizat � al vitaminelor în amânarea instalării SIDA.
Într-un studiu din Tanzania, desfăşurat cu femei însărcinate şi care alăptau [Fawzi et al., New England Journal of Medicine (2004); 351: 23-32] administrarea de vitamine, în special vitaminele B, C şi E în doze de până la 22 de ori mai mari decât dozele zilnice recomandate a dus la reducerea semnificativă, pe întreaga perioadă de urmărire, a riscului de progres al bolii. Studiul a fost randomizat, dublu-orb, control-placebo şi a demonstrat că tratamentul necostisitor cu vitamine a fost eficident în stoparea evoluţiei SIDA în cazul femeilor HIV-pozitive. Descoperirile cheie au fost:
- Multivitaminele au redus încărcătura virală maternă şi toate semnele de complicaţi legate de HIV şi au crescut numărul de CD4 şi CD8 comparativ cu grupul care nu a luat multivitamine;
- Progresul SIDA în stadiul 4 (pe scara OMS şi corespunzător manifestării depline a bolii) a fost redus cu 50% la pacientele care au primit multivitamine;
- Riscul relativ al decesului pacientelor din cauza SIDA a scăzut cu 72% la grupul care a beneficiat de multivitamine
- Multivitaminele au scăzut semnificativ riscul de complicaţii inclusiv leziuni oraşe (ulcere) care au scăzut cu 48%, infecţii ale buzelor diminuate cu 56%, dificultăţi şi dureri la înghiţire reduse cu 53%, diaree redusă cu 25% şi oboseală redusă cu 24%
Într-un studiu observaţional anterior, suplimentarea cu doze mari de vitamina C în cazul pacienţilor cu HIV a fost asociată cu stabilizarea numărului de limfocite T şi ameliorarea infecţiilor ocazionale. (Cathcart, Medical Hypothesis (1984); 14: 423-433).
La adulţii infectaţi cu HIV, suplimentarea cu vitaminele C şi E a determinat regresia deteriorărilor oxidative ale ADN provocate de tratamentul cu zidovudine sau AZT (de la Asuncion et al., Journal of Clinical Investigation (1998); 102: 4-9).
Într-un studiu randomizat, placebo-control, dublu-orb asupra subiecţilor infectaţi cu HIV tratamentul combinat cu vitamina C (1000 mg) şi vitamina E (800 UI zilnic) a ajuns la concluzia reducerii semnificative a mai multor markeri ai stresului oxidativ cu o tendinţă spre reducerea încărcăturii virale HIV după 3 luni de suplimentare. (Allard et al., AIDS (1998); 12: 1653-1659).
Un studiu pilot pe termen scurt, în care s-a folosit un tratament combinat cu doze mari de N-acetil-cisteină (NAC) şi vitamina C a raportat îmbunătăţirea parametrilor imunologici şi virali la pacienţi cu SIDA în stadiu avansat (Muller et al., European Journal of Clinical Investigation (2000); 30: 905-914).
Într-un grup de subiecţi infectaţi cu HIV cu număr mic de CD4, subiecţii cu CD4<200 care au luat NAC au avut rate de supravieţuire semnificativ mai mari decât un alt grup (tot CD4<200) care nu a beneficiat de suplimentare cu NAC (Herzenberg et al., Proceedings of the National Academy of Sciences USA (1997); 94: 1967-1972).
Într-un studiu randomizat, control-placebo, dublu-orb asupra subiecţilor infectaţi cu HIV care locuiau la Bangkok, suplimentarea cu multiple microelemente nutritive a dus la îmbunătăţirea semnificativă a ratei de supravieţuire a indivizilor cu număr mic de CD4 (<100) (Jiamton et al., AIDS (2003); 17: 2461-2469).
Într-un studiu randomizat, control-placebo, dublu-orb, suplimentarea zilnică cu seleniu la bărbaţi şi femei HIV-pozitivi al căror seleniu seric crescuse până la peste 26,1 mcg/litru s-a raportat prevenirea creşterii progresive a încărcăturii virale de HIV-1 şi îmbunătăţirea numărului CD4 după 9 luni de tratament, comparativ cu subiecţii neresponsivi trataţi cu seleniu al căror seleniu seric a fost mai mic sau egal cu 26.1 mcg/litru (Hurwitz et al., Arch Intern Med (2007); 167: 148-154).
Într-un studiu randomizat, dublu-orb asupra pacienţilor infectaţi cu HIV din Kampala, Uganda, suplimentarea zilnică cu două combinaţii diferite de microelemente nutritive a îmbunătăţit numărul de celule CD4, calitatea vieţii şi greutatea corporală a pacienţilor după 52 de săptămâni. (Namulemia et al, Journal of Orthomolecular Medicine (2007); 22(3); 129-136).
Efectele specifice ale microelementelor nutritive care blochează multiplicarea HIV au fost de asemenea demonstrate. Astfel, anumite vitamine precum vitamina C şi aminoacizii derivaţi precum NAC au activităţi anti-HIV demonstrate, în celulele infectate cu acest virus. (Harakeh, Jariwalla and Pauling, Proceedings of the National Academy of Sciences of the USA (1990); 87:7245-49; Harakeh and Jariwalla, American Journal of Clinical Nutrition (1991); 54: 1231S-1235S; şi Roederer et al., Proceedings of the National Academy of Sciences USA (1990); 87: 4884-4888).
Aceste studii in vitro au fost validate de ameliorări clinice observate la pacienţi infectaţi cu HIV care au beneficiat de suplimentare cu aceste elemente nutritive. (Allard et al., AIDS (1998); 12: 1653-1659; Muller et al., European Journal of Clinical Investigation (2000); 30: 905-914; şi Herzenberg et al., Proceedings of the National Academy of Sciences of the USA (1997); 94: 1967-1972).
Spre deosebire de ARV, microelementele nutritive nu sunt toxice. Aceasta este o diferenţă fundamentală între vitamine şi medicamentele ARV în ceea ce priveşte evaluarea „efectelor secundare”. Vitaminele sunt substanţe naturale cunoscute de corpul uman şi recunoscute de miliardele de celule din care acesta este alcătuit; de aceea un eventual surplus este în general eliminat pe căi naturale. De aceea, poate doar cu excepţia câtorva vitamine solubile în grăsimi, chiar şi dozele relativ mari sunt cunoscute ca fiind sigure.
În schimb, medicamentele ARV sunt molecule sintetice care nu sunt recunoscute de celulele organismului nostru ca fiind substanţe naturale. Mai mult, toxicitatea acestor medicamente – de ex.deteriorarea ADN-ului pentru a bloca replicarea virusului – este mecanismul dorit pentru acestea. Singurul mod pe care organismul îl are la dispoziţie pentru a elimina aceste substanţe sintetice este desfăşurarea unui proces de detoxifiere în ficat. Şi întrucât aceste medicamente îşi exercită toxicitatea chiar şi în timpul eliminării, insuficienţa hepatică este un efect secundar frecvent al ARV. Mai mult, infecţia cu HIV este legată de deficitul de glutationă, un antioxidant celular major şi un detoxifiant al organismului.
Astfel, în ceea ce priveşte efectele secundare, nu există comparaţie între microelementele naturale şi efectele secundare grave provenind din toxicitatea indusă de ARV precum insuficienţa organelor care este adesea întâlnită chiar şi în cazul administrării dozelor recomandate terapeutic.
Producătorii de ARV continuă să caute să-şi exploateze pe deplin medicamentele brevetate pentru a obţine profituri masive de la unele din cele mai sărace ţări ale lumii.
Spre deosebire de ARV, microelementele nutritive conferă beneficii clinice substanţiale în toate stadiile bolii. Pe scurt:
- Multivitaminele şi microelementele nutritive sunt mai bune decât tratamentul cu ARV în toate stadiile premergătoare SIDA
- Nu există dovezi semnificative asupra faptului că, odată declanşată SIDA, ARV au beneficii clinice dovedite sau sunt eficiente din punct de vedere clinic; în cel mai bun caz pot determina îmbunătăţiri ale markerilor surogat, efecte limitate asupra sistemului imunitar şi o îmbunătăţire pe termen scurt a ratei de supravieţuire
- Există dovezi asupra faptului că vitaminele şi microelementele nutritive pot aduce beneficii clinice chiar şi după declanşarea SIDA
- Efectele secundare ale ARV sunt foarte semnificative
- Multivitaminele şi microelementele nutritive au prea puţine, chiar deloc, efecte secundare iar acestea, chiar dacă există, sunt banale în comparaţie cu efectele secundare cunoscute ale ARV
În mod ideal, faptul că un tratament ar fi mai bun decât altul ar trebui stabilit în urma unui studiu comparativ al ambelor tratamente în acelaşi studiu. Totuşi nu s-a publicat nici un astfel de studiu (din câte informaţii avem noi). Totuşi, studiile prospective asupra persoanelor HIV-pozitive asimptomatice au arătat că administrarea zilnică a unui supliment cu multivitamine a fost strâns legată de reducerea semnificativă a riscului de dezvoltare a SIDA într-un stadiu timpuriu, nesimptomatic, al infecţiei cu HIV. La femeile însărcinate HIV-pozitive, administrarea de multivitamine a întârziat evoluţia bolii. [Fawzi et al., NEJM (2004) 351: 23-32].
În schimb, în studiul Concorde, AZT a fost incapabil să amâne evoluţia bolii la indivizi HIV-pozitivi asimptomatici. [Seligman et al., Lancet (1994); 343: 871-878].
Deoarece suplimentarea cu multivitamine şi minerale a întârziat evoluţia HIV şi SIDA iar vitaminele sunt esenţialmente non-toxice comparativ cu ARV, suplimentarea cu multivitamine asigură o alternativă mai bună la terapia cu ARV în stadiile timpurii ale infecţiei cu HIV.
În stadiile târzii ale infecţiei cu HIV, în grupurile de pacienţi cu număr CD4 scăzut, suplimentarea cu multiple microelemente nutritive a demonstrat de asemena o creştere a ratei de supravieţuire în rândul indivizilor cu număr CD4 scăzut. Cei cu număr <100 care au luat placebo au fost de 4 ori mai susceptibili să moară, comparativ cu cei care luau microelemente nutritive. Cei cu număr mai mare, de până la 200 şi care luau placebo erau de 2 ori mai susceptibili să moară. [Jiamton et al., AIDS (2003); 17: 2461-2469].
S-a dovedit că microelementele nutritive specifice precum NAC îmbunătăţesc parametrii virusologici şi imunologici la pacienţi cu SIDA în stadiu avansat [Muller et al., Eur J of Clin Invest (2000); 30: 905-914] şi extind semnificativ rata de supravieţuire în cazul subiecţilor cu număr CD4 <200 care au luat NAC comparatic cu cei cu CD4 similar dar care nu au luat. [Herzenberg et al., PNAS (1997); 94: 1967-1972].
Mai recent, în rândul pacienţilor HIV-pozitivi cu istoric de neresponsivitate la ARV (încărcătură virală peste 10.000 copii pe cm3), suplimentarea cu acid alfa-lipoic a îmbunătăţit funcţionarea limfocitelor.[Jariwalla et al., J Alt and Comp Med (2008); 14(2); 139-146].
Spre deosebire de beneficiile înregistrate în cazul suplimentării cu microelemente nutritive la pacienţii cu HIV în stadii avansate ale infecţiei, la tratamentul cu AZT în cazul pacienţilor cu SIDA s-au observat numai îmbunătăţiri pe termen scurt ale ratei supravieţuirii, şi care nu s-au menţinut într-un studiu ulterior pe termen lung, dar care au fost însoţite de efecte adverse severe. [Fischl et al., NEJM (1987) şi JAMA (1989)].
Mai mult, efectul tratamentului cu triple combinaţii ARV asupra supravieţuirii pacienţilor cu SIDA s-a dovedit a fi de natură să înrăutăţească situaţia, scăzând şi mai mult valoarea CD4 (<200/microlitru) [Hogg et al 2001].
În plus, alte beneficii derivate din administrarea microelementelor nutritive includ:
- Reabilitarea sistemului imunitar şi întârzierea progresului bolii HIV
- Diminuarea simptomelor care definesc SIDA ca urmare a suplimentării cu microelemente nutritive, întocmai cum a fost cazul în programul de microelemente nutritive din Khayelitsa
- Îmbunătăţirea valorilor CD4, a calităţii vieţii şi greutăţii corporale după 52 de săptămâni cu suplimentare zilnică cu microelemente nutritive [Namulemia et al. (2007)].
În aşteptarea unui tratament care să vindece HIV/SIDA, vitaminele şi microelementele nutritive sunt un �răspuns� mult mai bun decât ARV. Dacă vitaminele şi microelementele nutritive vor opri sau nu progresul bolii către SIDA sau dacă vor întârzia instalarea acesteia depinde de împrejurările individuale ale fiecărui pacient, însă în stadiile premergătoare SIDA sunt cu siguranţă mult mai eficiente în tratarea infecţiei cu HIV decât medicamentele ARV.
Valorile CD4 sau încărcătura virală HIV au fost folosite ca markeri surogat pentru SIDA de-a lungul ultimelor 2 decenii şi sunt folosite în mod obişnuit ca un biomarker pentru aprobarea medicamentelor ARV. În ceea ce priveşte microelementele nutritive, există dovezi că ele nu doar îmbunătăţesc markerii surogat (valorile CD4 şi încărcătura virală) ci şi încetinesc progresul bolii diminuând mult simptomele care definesc SIDA. În schimb, cu excepţia unor îmbunătăţiri pe termen scurt ale ratei supravieţuirii observate în cazul AZT în studiile Fischl et al., ale unor îmbunătăţiri relative (dependente de valorile CD4) în studiul Hogg et al., nu există nici o dovadă semnificativă asupra faptului că medicamentele ARV ar cauza regresia bolii SIDA, dincolo de influenţarea markerilor surogat.
8a. VITAMINA C BLOCHEAZĂ HIV ÎN PROPORŢIE DE 99%
Într-un studiu de referinţă publicat în revista oficială a Academiei de Ştiinţe a SUA, Dr. Harakeh, Dr. Jariwalla şi Dr. Pauling au arătat că vitamina C în doze mari a fost capabilă să oprească multiplicarea HIV cu peste 99%!
Aceste rezultate dramatice obţinute cu ajutorul abordărilor naturale şi acecsibile au fost publicate acum un deceniu şi jumătate � însă au fost ignorate şi chiar suprimate, în interesul afacerii în valoare de multe miliarde de Rand (monedă din Africa de Sud) cu medicamente ARV brevetate.
Dr. Pauling a fost Laureat a două Premii Nobel. El a decedat în 1994. Dr.Jariwalla este astăzi şeful diviziei de cercetare în virusologie la Institutul de Cercetare Dr.Rath.
Publicat cu permisiune
Citeşte şi
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (1)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (2)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (3)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (4)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (5)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (6)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (7)
Ce nu vor susţinătorii ARV să ştiţi despre aceste medicamente (9)
