Combinarea vitaminei C cu alte microelemente nutritive blochează mecanismele cheie ale infectării cu coronavirus
Un nou studiu publicat de o echipă de cercetare de la Institutul de Cercetare Dr. Rath a furnizat o confirmare științifică importantă a eficacității vitaminei C și a altor compuși naturali în scăderea efectelor expresiei enzimei de conversie a angiotensinei II (ACE2) la nivel celular, proteic şi ARN. Prezent pe multe celule din corpul uman, ACE2 a atras multă atenție recent, deoarece s-a descoperit că este poarta de intrare celulară pentru SARS-CoV2. Condusă de dr. Aleksandra Niedzwiecki, echipa de cercetători a constatat că, deşi vitamina C are efecte de scădere moderate, dar consistente, asupra expresiei ACE2, combinarea acesteia cu alți compuși naturali sporește eficacitatea acesteia. Cercetătorii spun că, din cele mai bune cunoștințe, studiul lor este prima abordare experimentală sistematică pentru a evalua compușii naturali care lucrează în sinergie cu vitamina C pentru a împiedica mecanismele cheie ale infecției cu coronavirus.
Publicat în revista Infectious Diseases: Research and Treatment, scopul studiului a fost de a investiga dacă modularea expresiei celulare ACE2 poate fi implicată în efectele benefice dependente de vitamina C. Cercetătorii au folosit modele experimentale de celule endoteliale microvasculare umane cultivate și celule epiteliale alveolare umane pentru a testa efectele vitaminei C asupra ACE2, atât singure, cât și în combinație cu alți compuși naturali.
Rezultatele arată că vitamina C în sine are efecte de scădere moderate, dar consistente, asupra expresiei ACE2 la nivelurile celulare, proteice și ARN. Ascorbil palmitatul, o formă liposolubilă a vitaminei C, a fost mai eficient decât acidul ascorbic, forma solubilă în apă a vitaminei, în scăderea ACE2. Ascorbil palmitatul a fost, de asemenea, eficient la concentrații mult mai mici, deoarece poate traversa cu ușurință membranele celulare și este mai stabil decât acidul ascorbic.
Şi alți compuși naturali au fost la fel de eficienți în reducerea expresiei celulare ACE2. Cele mai mari efecte inhibitoare au fost observate pentru baicalină, un flavonoid, care a redus-o cu 75% și pentru theaflavină, un polifenol antioxidant, care a redus-o cu 50%. În mod semnificativ, combinarea acestor compuși și a altor compuși cu vitamina C a redus și mai mult expresia ACE2. Cel mai mare impact al vitaminei C a fost observat atunci când a fost combinat cu theaflavină, care a redus expresia ACE2 cu 87%. Combinarea vitaminei C cu zinc a redus expresia ACE2 cu 62%, în timp ce combinarea cu acidul 10-undecenoic, un acid gras, a redus expresia cu 53%. Vitamina C a prezentat beneficii suplimentare moderate în scăderea expresiei ACE2 atunci când este combinată cu N-acetilcisteină și baicalină.
În plus față de furnizarea unei confirmări științifice valoroase a eficienţei microelementelor nutritive în controlul expresiei ACE2, studiul validează în continuare importanța luării în considerare a interacțiunilor cu elementele nutritive atunci când se examinează potențialele aplicații terapeutice ale abordărilor bazate pe elemente nutritive. Mai mult, demonstrează că vitamina C – atât singură, cât și în combinație cu alți compuși naturali – ar trebui luată în considerare la dezvoltarea abordărilor preventive și terapeutice pentru controlul actualei pandemii.
Institutul de Cercetare Dr.Rath este o organizaţie non-profit care doreşte să pună la dispoziţie în mod gratuit expertiza sa, guvernelor şi instituţiilor publice din întreaga lume.
Publicat cu permisiune
