O nouă recenzie ştiinţifică publicată în revista Open Biology examinează rolul antioxidanţilor şi al unei alimentaţii bogate în elemente nutritive, în prevenirea şi tratamentul bolii Alzheimer. Întocmită de cercetători de la University of Western Australia, lucrarea descrie adunarea tot mai multor dovezi în sprijinul faptului că, prin valorificarea avantajelor efectelor lor sinergice, combinaţiile de antioxidanţi pot fi eficiente nu numai în prevenirea bolii Alzheimer, ci şi în inversarea cursului acesteia. Recomandând suplimentele cu antioxidanţi în combinaţie cu o alimentaţie bogată în elemente nutritive, cercetătorii spun că o astfel de abordare poate fi eficientă şi împotriva altor afecţiuni neurodegenerative.
Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că în jur de 50 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de demenţă. În fiecare an apar 10 milioane de noi cazuri. Caracterizată prin existenţa depozitelor amiloide intracelulare şi extracelulare în creier, boala Alzheimer este cea mai comună formă a acestei afecţiuni şi se consideră că este răspunzătoare de 60-70% dintre cazuri. Până în anul 2050, numărul total de pacienţi cu demenţă este proiectat să fie mai mult decât triplu, ajungând la 152 milioane. Cum costul global la nivel de societate este estimat la 818 miliarde $, necesitatea de a găsi mijloace eficiente de prevenire şi tratare a demenţei nu a fost niciodată mai mare.
Antioxidanţii şi Alzheimer
Printre antioxidanţii examinaţi în acest studiu de la University of Western Australia se numără şi astaxanthina, pe care cercetătorii o numesc „cel mai puternic antioxidant carotenoid”, vitamina C şi vitamina E. Un comunicat de presă care a însoţit publicarea studiului descrie cum cercetătorii au descoperit că o combinaţia de antioxidanţi a fost mai eficientă în prevenirea Alzheimer decât oricare dintre tratamentele disponibile în prezent. Cercetătorii au observat că suplimentarea cu vitamina C pare să fie „extrem de dezirabilă” având în vedere că organismul uman, spre deosebire de cele ale majorităţii animalelor, nu o poate sintetiza.
Studiul se referă în mod special la ascorbil palmitat, forma solubilă în grăsimi a vitaminei C. Observând că această formă a vitaminei C poate traversa bariera sânge-creier, cercetătorii subliniază că acest lucru o face mult mai disponibilă pentru ţesutul nervos decât formele solubile în apă. Se spune că, deoarece rezidă în membrana celulară, ascorbil palmitatul poate regenera continuu vitamina E.
Într-un studiu clinic dublu-orb citat de cercetători, suplimentele cu vitmina E sub formă de alfa-tocoferol au demonstrat efecte benefice în ceea ce priveşte viteza de deteriorare a funcţiei cognitive la pacienţii cu Alzheimer. Cercetătorii sugerează că ar mai eficient să se combine diferite forme de vitamina E, precum cei 4 tocoferoli, decât să se folosească o singură formă de alfa-tocoferol, individual.
Glutationa, un oxidant cheie produs de organism, este de asemenea inclus în discuţie. Cercetătorii descriu modul în care nivelul crescut al glutationei este asociat cu cea mai bună capacitate funcţională, la persoanele centenare. Ei mai sugerează că se pot lua suplimente cu antioxicantul N-acetil cisteină pentru a creşte nivelurile glutationei, menţionând că se pot adăuga şi acizi graşi omega-3, vitamina B complex, vitamina C, vitamina E, acid alfa-lipoic şi seleniu.
„Senilitatea” este cauzată de deficitul cronic de vitamine
Luând în considerare intervenţiile alimentare, cercetătorii spun că ideea că alimentaţia poate afecta abilităţile mentale şi susceptibilitatea la boli neurologice nu este nouă. Ei arată că mai multe mii de soldaţi ţinuţi prizonieri în taberele de război din Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au devenit prematur senili, în urma a 4 ani de malnutriţie. Suplimentarea ulterioară cu doze mari de vitamina B3 a resravukut capacitatea mentală a prizonierilor. Concluzia cercetătorilor a fost, aşadar, că „senilitatea” este o consecinţă a malnutriţiei cronice şi este o afecţiune dependentă de vitamine, care se manifestă în urma multor ani cu deficit uşor sau moderat de vitamine.
Problema deficitului de antioxidanţi şi minerale în alimente este de asemenea discutată. Cercetătorii explică faptul că secole de agricultură care a utilizat aceleaşi suprafeţe de sol au secătuit solul de minerale, în multe ţări. Ei explică faptul că împrăştierea de pesticide şi ierbicide pe soluti distruge microorganismele necesare pentru eliberarea multor minerale şi păstrarea fertilităţii solului. Dacă mineralele şi oligoelementele esenţiale nu sunt refăcute în sol, culturile cultivate în acesta pot avea deficit sever al acestor elemente.
Concluzie
Avem multe motive să gândim pozitiv cu privire la publicarea acestui studiu. Focalizarea sa pe efectele sinergice ale combinaţiilor de antioxidanţi este deosebit de încurajatoare, de exemplu. În decursul ultimelor două decenii, studii de pionierat desfăşurate de cercetătorii de la Institutul de Cercetare Dr.Rath au demonstrat că profitând de efectele sinergice ale elementelor nutritive, impactul lor biologic poate fi maximizat.
De asemenea merită menţionat faptul că acest studiu recunoaşte rolul jucat de deficitul cronic de vitamine în dezvoltarea senilităţii. Acest lucru reflectă conceptul medicinei celulare dezvoltat de Dr.Rath, care explică faptul că la baza bolilor cronice stă deficitul pe termen lung de vitamine şi alte elemente nutritive esenţiale.
La fel de notabil în studiu este şi faptul că acesta recunoaşte dezirabilitatea suplimentării cu vitamina C şi subliniază că, spre deosebire de majoritatea animalelor, oamenii nu produc acest element nutritiv vital în organismul lor. Acestea sunt lucruri despre care Dr.Rath a difuzat informaţii la nivel global încă de acum mult timp, prin intermediul cărţii sale De ce animalele nu fac infarct… dar oamenii, da!
Având în vedere eşecul perpetuu al industriei farmaceutice în găsirea unui răspuns la boala Alzheimer, aici sunt multe lucruri care pot da speranţă familiilor şi medicilor pacienţilor care suferă de această afecţiune- Este timpul ca şi comunitatea ştiinţifică să ia aminte.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune