Deficitul de microelemente nutritive la pacienţii cu COVID-19, asociat cu riscul ridicat de internare la ATI şi deces
O nouă recenzie sistematică, efectuată de cercetători din Grecia, examinează rolul prognostic al s și al utilizării suplimentelor alimentare în rezultatele COVID-19. Constatând că deficitul de microelemente nutritive la internarea în spital este asociat cu un risc ridicat de internare într-o unitate de terapie intensivă (ATI), intubare și deces, recenzia subliniază în mod special importanța asigurării unui nivel sănătos al microelementelor nutritive și observă că suplimentele pot avea face o diferenţă semnificativă în ce priveşte rezultatele pacientului.
Publicată în revistal Food and Chemical Toxicology , recenzia analizează 31 de studii (27 de studii observaționale și 4 studii clinice) care au inclus un total de 8.624 de pacienți. Vârsta medie a pacienților a fost de 61 de ani. 14 dintre studii s-au concentrat pe vitamina D, 12 pe calciu, 4 pe zinc, 4 pe magneziu, 3 pe fosfor, 2 pe vitamina C, 2 pe seleniu și 2 pe folat. Printre alte microelemente nutritive studiate s-au numărat fierul, vitamina B12, vitamina E, melatonina și N-acetilcisteina.
Cercetătorii scriu că majoritatea studiilor pe pacienții cu COVID-19 au concluzionat că nivelurile normale ale vitaminei D la internarea în spital pot contribui la un rezultat favorabil. Ei spun că această descoperire întărește ipoteza că vitamina D acționează atât ca un stimulator al sistemului imunitar, cât și ca un agent antiviral.
Alături de vitamina D, cercetătorii afirmă că şi calciul este în prezent cea mai studiată moleculă în rândul pacienților cu COVID-19 în stare critică. Menționând că, chiar înainte de focarul COVID-19, nivelurile scăzute de calciu în sânge erau deja o anomalie cunoscută care însoțește multiple infecții virale, ei spun că rezultatele lor indică faptul că nivelurile normale de calciu acționează protector și sunt legate de supraviețuire.
Revenind la zinc, cercetătorii explică faptul că un deficit al acestui mineral perturbă dezvoltarea celulelor sistemului imunitar și că, în practica clinică, acesta e legat atât de infecțiile virale, cât și de pneumonia severă la vârstnici. Ei adaugă faptul că suplimentele cu zinc s-au dovedit eficiente în recuperarea după răceala comună. Observând ameliorarea clinică a pacienților cu COVID-19 cu niveluri normale de zinc în comparație cu cei cu deficit al acestui mineral, ei spun că suplimentele cu zinc sunt promițătoare pentru tratarea COVID-19.
De asemenea, cercetătorii scriu pozitiv despre seleniu, pe care îl descriu ca fiind un biomarker crucial pentru prognosticul mai multor infecții virale, inclusiv gripa, virusul coxsackie, citomegalovirusul și hepatita C. Ei observă, de asemenea, că nivelurile scăzute de seleniu au fost legate de patogenitatea ridicată a gripei și răspunsul imun suprimat și se referă la rolul negativ al deficitului de seleniu la pacienții cu COVID-19.
Ca aspect negativ, deși recunosc că alte recenziile recente sunt de acord că microelementele nutritive joacă un rol crucial în progresia, prognostiscul și supraviețuirea după COVID-19, cercetătorii susțin că aceste constatări făcute în urma studiilor pe oameni și studiilor clinice pentru vitamina C și alți antioxidanți, sunt neclare. În realitate, desigur, lucrurile nu stau deloc aşa.
Nu numai că vitamina C în doze mari a fost utilizată clinic timp de câteva decenii, dar în plus un studiu clinic controlat cu placebo, efectuat în China în 2020, a documentat că aceasta reduce foarte mult mortalitatea la pacienții aflați în stadii de COVID-19 care pun viața în pericol. Anul trecut, pe baza acestei constatări, o analiză a 12 studii, inclusiv 5 studii randomizate controlate, a oferit încă o confirmare suplimentară că vitamina C este eficientă în tratarea COVID-19. Autorii au găsit dovezi clare că vitamina C intravenoasă poate îmbunătăți parametrii de oxigenare, poate reduce markerii inflamatori, poate reduce numărul de zile de spitalizare și poate reduce riscul de deces.
În cele din urmă, prin urmare, în timp ce cercetătorii de la revista grecească Food and Chemical Toxicology (toxicologie alimentară şi chimică) au, desigur, dreptate când spun că este nevoie de mai multe cercetări, adevărul este că în fiecare domeniu științific este întotdeauna nevoie de mai multe cercetări. La un moment dat, totuși, în domeniul medicinei, nivelul dovezilor care susțin eficienţa și siguranța unui tratament a ajuns în punctul în care se poate spune că a sosit momentul implementării acestuia în practica clinică. În cazul abordării COVID-19 din punct de vedere al medicinei celulare şi nutriţionale, acel moment este acum.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
