Deficitul de vitamina C, răspândit în întreaga lume
O nouă recenzie a dovezilor ştiinţifice disponibile sugerează că deficitul de vitamina C este comun în întreaga lume. Publicată în revista Nutrients, aceasta examinează cercetările la nivel global asupra statutului vitaminei C şi prevalenţa nivelurilor scăzute sau chiar deficitare în rândul populaţiilor. Contrar afirmaţiilor auzite adesea cum că deficitul de vitamina C ar fi rar, cercetătorii au descoperit că este răspândit în ţările cu venituri mici şi mijlocii dar nu este neobişnuit nici în cele cu venituri mari.Recunoscând efectele vitaminei C ca fiind „potenţial protectoare” împotriva bolilor cardiovasculare, cancerului, cataractei şi multor boli infecţioase, cercetătorii concluzionează că îmbunătăţirea aportului de vitamina C poate fi o intervenţie ieftină şi eficientă asupra sănătăţii publice.
Lucrarea arată că vitamina C trebuie consumată în mod regulat pentru a preveni deficitul. De asemenea notează că, având în vedere din ce în ce mai multe dovezi că aportul crescut are efecte benefice asupra sănătăţii, în ultimii ani multe autorităţi de reglementare au crescut dozele zilnice recomandate (DZR). În pofida acestui fapt, lucrarea arată că nivelurile scăzute sau chiar deficitul în rândul populaţiilor încă sunt larg răspândite.
Deficitul de vitamina C în ţările cu venituri mari
Stadiul global al vitaminei C la adulţi. Zona cu sfere reprezintă dimensiunea studiului. Sferele albastre reprezintă ţări cu venituri mari, cele portocalii, ţările cu venituri mci şi mijlocii. Stadiile vitaminei C: roşu – deficit, portocaliu – hipovitaminoză C, galben – necorespunzător; verde – corespunzător. Sursa: mdpi.com
Mulţi medici cred în mod incorect că deficitul de vitamine este rar întâlnit în ţările cu venituri mari. Astfel de convingeri nu sunt deloc surprinzătoare desigur, deoarece ele au fost inoculate studenţilor la medicină timp de decenii. Deşi este adevărat că anumite studii susţin puternic această teorie, descoperirile altor lucrări diferă foarte mult. Studiile citate în lucrarea Nutrients arată că deficitul de vitamina C nu este neobişnuit în ţările cu venituri mari.
Într-un exemplu, un studiu desfăşurat la Glasgow, Scoţia, în 1992, a examinat oameni cu vârste între 25-74 ani. Acesta a dat la iveală că 26% dintre bărbaţi şi 14% dintre femei aveau deficit de vitamina C. De aceea, estedemn de remarcat faptul că, având în vedere dovada legăturii dintre deficitul de vitamina C şi bolile cardiovasculare, se ştie că oamenii din Glasgow au rate deosebit de ridicate ale infarctelor miocardice.
În SUA, sondajele National Health şi Nutrition Examination au raportat date ale vitaminei C deja de 2 decenii. Cel mai recent sondaj a fost făcut între 2003-2004 şi indica faptul că 10% dintre bărbaţi şi 6,9% dintre femei aveau deficit de vitamina C.
Rate crescute ale deficitului de vitamina C au fost descoperite şi în ţările asiatice bogate. În Singapore, de exemplu, 17% dintre bărbaţi şi 6% dintre femei au avut deficit demonstrat. După cum vom vedea în continuare, totuşi printre ţările cu venituri mici şi mijlocii deficitul de vitamina C este şi mai răspândit.
Deficitul de vitamina C în ţările cu venituri mici şi mijlocii
O incidenţă crescută a deficitului de vitamina C a fost descoperită în rândul adulţilor peste 60 ani din India Sursa: Adam Jones din Kelowna, BC, Canada (CC BY-SA)
Dovezile examinate în lucrarea Nutrients sugerează că mari proporţii de oameni din America Centrală şi de Sud au niveluri scăzute ale vitaminei C. Studiile asupra femeilor mexicane au dat la iveală faptul că până la 39% dintre acestea prezintă, de exemplu, lipsa unor niveluri corespunzătoare, în timp ce un studiu asupra persoanelor vârstnice din Ecuador a descoperit că 60% dintre bărbaţi şi 33% dintre femei prezentau deficit. În mod similar, un studiu care a analizat 117 femei gravide internate în spitall din Sao Paulo, Brazilia, a descoperit că acestea aveau niveluri insuficiente.
Cercetările au mai dezvăluit deficit răspândit de vitamina C în Africa. Un studiu care evalua concentraţiile vitaminei C la 285 persoane vârstnice în Africa de Sud a descoperit că 84% dintre bărbaţi şi 62% dintre femei aveau niveluri scăzute. În Nigeria, un studiu asupra a 400 femei care frecventau o clinică ante-natală a descoperit că un procent uimitor de 80% dintre acestea aveau niveluri insuficiente. Descoperiri similare s-au făcut în Uganda unde cercetările asupra pre-eclampsiei într-un spital din Kampala au descoperit că 70% dintre femei prezentau deficit. Poate că de aceea nu este surprinzător că revista Nutrients consemnează că în Africa încă mai există manifestări ale scorbutului.
De asemenea, o incidenţă crescută a deficitului de vitamina C a fost găsită în India. Într-un studiu al adulţilor cu vârste peste 60 de ani, deficitul s-a observat la 74% din populaţie în India de Nord şi 46% în India de Sud. Cercetări din Rusia au găsit că 90% dintre bărbaţii adulţi au niveluri scăzute ale acestui element nutritiv, 79% având deficit grav. În Afghanistan, s-au înregistrat mai multe explozii de scorbut în lunile de iarnă.
De câtă vitamina C avem nevoie?
Revista Nutrients descrie cum aportul zilnic de vitamina C în alimentaţie variază semnificativ între ţări, cu cantităţile zilnice recomandate oscilând între 40-200 mg. Clar, cele mai scăzute cantităţi din aceste recomandări par desemnate doar să prevină deficitul şi nu să optimizeze sănătatea. Acest lucru ridică întrebări importante despre cum trebuie definit deficitul şi despre câtă vitamina C este necesară pentru o sănătate optimă.
În revista Nutrients se sugerează că aportul de vitamina C de 100-200 mg/zi va menţine concentraţia în sânge la un „nivel adecvat de saturaţie” ceea ce defineşte ca fiind un nivel între 50-75 µmol/L (micromoli pe litru). Hipovitaminoza, adică nivelul scăzut al vitaminei C, este definită ca fiind subt 23 µmol/L în timp ce deficitul este definit ca mai puţin de 11 µmol/L. Dar pentru o sănătate optimă inclusiv pentru prevenirea bolilor cardiovasculare şi a altor probleme de sănătate, chiar şi un aport de 200 mg/zi este insuficient.
În cartea sa De ce animalele nu fac infarct… dar oamenii, da!, Dr.Rath recomandă un aport zilnic de vitamina C între 600-3000 mg. El afirmă, în plus, că pacienţii şi persoanele cu nevoi nutriţionale speciale au nevoie de cantităţi chiar de 2-3 ori mai mari şi recomandă ca vitamina C să fie luată ca parte a unei combinaţii de vitamine, minerale, aminoacizi şi oligoelemente, definite sinergic. Aceste recomandări sunt construite pe fundamentul a 30 de ani de cercetare în care a examinat beneficiile microelementelor nutritive în lupta multor boli.
În concluzia lor din lucrarea Nutrients, autorii recomandă ca medicii să rămână vigilenţi la deficitul de vitamina C ca şi cauză sau factor care contribuie la probleme de sănătate comune. Ei recunosc valoarea suplimentării şi descriu modul în care cercetările au evidenţiat biodisponibilitatea vitaminei C din suplimente ca fiind comparabilă cu cea din fructe şi legume. Această lucrare ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru orice medic care încă mai crede că deficitul de vitamina C este rar sau că suplimentele nu au niciun loc în prevenirea bolilor.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
