Deficitul de vitamina D, asociat cu rezultate slabe în cazul pacienţilor cu limfom Hodgkin
Un nou studiu publicat în Journal of Clinical Oncology a dat la iveală faptul că deficitul de vitamina D este asociat cu rezultate slabe în cazul pacienţilor cu limfom Hodgkin, o formă de cancer care îşi are originea în celulele albe ale sângelui numite limfocite. Examinând datele a 351 pacienţi, cercetătorii au descoperit că, înainte de a primi tratament, jumătate dintre ei aveau deficit de vitamina D. La astfel de pacienţi, supravieţuirea-fără-progres – adică durata de timp după tratament cât au trăit fără ca boala să se agraveze – a fost semnificativ mai scăzută decât în cazul celor care au avut niveluri suficiente ale acestui element nutritiv. Deficitul de vitamina D a fost asociat şi cu reducerea ratei generale de supravieţuire. Cercetătorii au concluzionat că nivelul vitaminei D este un prevestitor independent al rezultatului în cazul limfomului Hodgkin.
Interesant este faptul că pacienţii diagnosticaţi în timpul iernii sau primăverii au fost cei mai susceptibili să aibă deficit de vitamina D. În schimb, cei diagnosticaţi în timpul verii aveau mai multe şanse să aibă niveluri suficiente ale acestei vitamine. Semnificaţia acestor descoperiri este susţinută de cercetări separate care arată că anotimpul în care se face diagnosticarea este un factor prognostic puternic în limfomul Hodgkin. Pacienţii diagnosticaţi cu această boală în timpul iernii au un risc mai mare de fatalitate decât cei diagnosticaţi toamna.
Evoluţiile mai bune ale pacienţilor diagnosticaţi cu limfom Hodgkin pe perioada toamnei sunt considerate rezultatul expunerii precedente la niveluri mai mari de lumină solară. Acest lucru se întâmplă deoarece radiaţiile UVB din erxpunerea la soare au fost în mod tradiţional principalul contributor al nivelurilor de vitamina D la oameni. Când UVB din lumina solară ating pielea, vitamina D este produsă în corp pe cale naturală. Nivelurile mai înalte de expunere la soare în timpul lunilor de vară pot deci avea ca rezultat concentraţii mai mari ale vitaminei D în sânge, toamna.
Abordarea limfomului din perspectiva medicinei celulare
Datele World Cancer Research Fund arată un total de 589,580 cazuri de limfom diagnosticate în anul 2018 în întreaga lume. Aproximativ 13,5% dintre acestea erau de tip Hodgkin, restul fiind non-Hodgkin. Limfomul Hodgkin se deosebeşte prin prezenţa aşa numitelor celule „Reed-Sternberg”. Astfel de celule nu se găsesc la formele non-Hodgkin ale bolii. Totuşi, în ambele forme abordările convenţionale de tratament au eşuat în îmbunătăţirea semnificativă a ratei de supravieţuire a pacienţilor. Nici nu au fost găsite abordări convenţionale care să poată preveni limfoamele
Imagine la microscop, a unui amestec de celule comune în limfomul Hodgkin
Examinând opţiuni alternative de tratament, oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetare Dr.Rath au testat o combinaţie sinergică de elemente nutritive împotriva unora dintre cele mai agresive linii de celule non-Hodgkin. Aceştia au descoperit că o combinaţie de vitamina C, aminoacizi lizină şi prolină, extract de ceai verde şi alte elemente nutritive a avut succes în oprirea secreţiei unor enzime specifice care permit celulelor canceroase să se dezvolte şi să se înmulţească. Combinaţia de elemente nutritive a fost capabilă să inducă apoptoza (moartea celulară) la celulele testate cu până la 100%. Într-un alt studiu, echipa de cercetare a demonstrat că aceeaşi combinaţie de microelemente nutritive a redus semnificativ markerii tumorali, reducând astfel alimentarea cu sânge a tumorilor şi inhibând creşterea acestora.
Având în vedere perpetua lipsă de opţiuni sigure şi eficiente de tratament pentru limfom a medicinei convenţionale, există o necesitate urgentă ca terapiile alternative să fie explorate şi făcute disponibile pacienţilor. Pe baza utilizării elementelor nutritive naturale, abordarea limfoamelor din perspectiva medicinei celulare este complet sigură şi lipsită de efecte secundare periculoase. Luând în considerare dovezile ştiinţifice din ce în ce mai numeroase în favoarea terapiilor pentru cancer bazate pe elemente nutritive, pacienţilor ar fi trebuit de mult să li se ofere opţiunea de a fi trataţi cu acestea.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
