Efectele pozitive ale nutriției pentru îmbunătățirea funcției cognitive și ameliorarea demenței
Cum peste 55 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de demență și aproape 10 milioane de cazuri noi apar în fiecare an, găsirea unor modalități eficiente și sigure de a menține sănătatea creierului devine o problemă de sănătate globală din ce în ce mai dificilă. Medicamentele farmaceutice aprobate în prezent pentru demență nu vindecă și nici nu opresc declinul cognitiv; în cel mai bun caz, ele întârzie pur și simplu agravarea afectării cognitive. Având o abordare diferită, o nouă recenzie examinează efectele a 21 de elemente și fitoelemente nutritive diferite asupra funcției cognitive. În mod promițător, cercetătorii au descoperit beneficii deosebit de remarcabile pentru memorie, atenție, inteligență, vocabular, gândire creativă, timp de reacție, înțelegere, învățare și alte măsuri critice ale cogniției.
Publicată în Journal of Clinical and Translational Research de către cercetători din SUA, recenzia examinează 96 de articole științifice separate. Printre elementele și fitoelementele nutritive analizate în aceste lucrări se numără acidul alfa-lipoic, vitaminele B, precursorii colinergici precum colină, lecitină și fosfatidilserină, vitamina D, vitamina E, N-acetil cisteina, acizii graşi omega-3, rozmarinul, şofranul, curcuminul, zincul şi altele. Cercetătorii concluzionează că multe dintre aceste substanțe naturale pot fi promițătoare pentru tratarea tulburărilor cognitive, în special la persoanele afectate de boala Alzheimer. Pe baza acestei constatări, aceștia recomandă ca adulții sănătoși și pacienții care prezintă deficienţe cognitive ar beneficia cel mai mult de luarea în considerare a mai multor elemente şi fitoelemente nutritive pentru îmbunătățirea unor aspecte ale funcției lor cognitive.
Mai multe dintre studiile citate în recenzie sunt deosebit de impresionante. Deosebit de remarcabile în acest sens sunt studiile care utilizează vitamina D, rozmarin, șofran și curcumin. Observând că deficitul de vitamina D afectează până la 1 miliard de persoane din întreaga lume, de exemplu, cercetătorii descriu modul în care s-a demonstrat că acest element nutritiv crește nivelurile de acetilcolină, un neurotransmițător cheie implicat în memorie și învățare. Arătând că receptorul de vitamina D localizat în creier este implicat în planificarea complexă, procesarea și formarea de noi amintiri, cercetătorii mai observă că atât adulții mai în vârstă cu demenţă uşoară, cât și cei fără demenţă, care aveau deficit de vitamina D, s-au dovedit a fi mai susceptibili la tulburări de dispoziție și la rezultate mai slabe la unele evaluări ale funcției cognitive.
Ilustrând potențialul promițător al vitaminei D de îmbunătățire a funcţiei cognitive, analiza citează un studiu efectuat pe pacienți vârstnici cu vârsta de 65 de ani sau peste cu insuficiență cognitivă ușoară, în care participanții au primit fie 400 UI pe zi de vitamina D3, fie placebo. Studiul a constatat o creştere semnificativă a coeficientului complet de inteligență (IQ), IQ verbal și IQ de performanță la pacienții cărora li s-a administrat vitamina D. Un studiu similar a urmărit pacienții cu boală Alzheimer cu vârste de peste 65 de ani cărora li s-au administrat fie 800 UI de vitamina D, fie placebo . Și aici, comparativ cu grupul placebo, grupul care a beneficiat de suplimentare cu vitamina D a obținut un scor semnificativ mai mare în mai multe domenii ale funcției cognitive, inclusiv IQ-ul și vocabularul, în general.
Cercetătorii descriu, de asemenea, faptul că mult timp s-a vorbit la modul teoretic despre planta de rozmarin în sensul că ar stimula creierul și ajuta la memorie, o idee despre care se spune că datează din Grecia antică. Ei citează un studiu în care 28 de persoane vârstnice sănătoase au primit fie una dintre cele 4 doze diferite de rozmarin uscat, fie placebo. Dozele de rozmarin administrate au fost de 750 mg, 1.500 mg, 3.000 mg sau 6.000 mg. Interesant, în timp ce s-a constatat că doza de 750 mg produce o îmbunătățire semnificativă atât a vitezei memoriei, cât și a senzaţiilor subiective de vigilență, s-a observat că doze mai mari afectează negativ performanța. Pe lângă faptul că demonstrează că așa-numitele „megadoze” nu dau neapărat rezultate superioare, constatarea oferă un memento util al importanței bazării dozelor de suplimente pe o cercetare științifică adecvată.
Studiile care utilizează condimentul șofran sunt de asemenea cuprinse în recenzie. Într-unul dintre aceste studii, 46 de pacienți cu boală Alzheimer ușoară până la moderată au primit fie 30 mg de șofran pe zi, fie placebo. La sfârșitul celor 16 săptămâni, în comparație cu pacienții care au primit placebo, pacienții care au luat șofran au prezentat îmbunătățiri statistic semnificative ale funcției lor cognitive. Recenzia sugerează că, pe baza a ceea ce se știe în prezent despre șofran, poate fi benefic pentru pacienții cu boală Alzheimer.
Cercetări promițătoare despre curcumin, un extract din rădăcină de curcuma, sunt, de asemenea, cuprinse în recenzie. Într-unul dintre studiile citate, 60 de adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 65 și 85 de ani au primit fie un preparat care conține 80 mg curcumin, fie placebo. Pe o perioadă de 4 săptămâni, pacienții care au luat curcumin s-au dovedit a avea o îmbunătățire semnificativă a memoriei de lucru. În mod impresionant, beneficiile au fost chiar observate imediat după o oră după tratament: comparativ cu grupul placebo, grupul care a beneficiat de suplimentare cu curcumin demonstra deja o performanță îmbunătățită în atenția și memoria de lucru susținută.
Având în vedere ineficiența și efectele secundare ale medicamentelor prescrise pentru demență, studiile rezumate în această recenzie științifică demonstrează că declinul cognitiv nu trebuie să fie o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Cu multe dintre aceste studii efectuate ca studii randomizate, dublu-orb, control-placebo – așa-numitul „standard de aur” științific pentru cercetarea epidemiologică – este clar că pacienții, familiile lor și medicii au deja la dispoziție mai multe opțiuni de tratament decât îşi dau seama.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
