Protecţia de bază a organismului împotriva invadatorilor (microbi) este asigurată de celulele albe ale sângelui (”celule poliţist”). Există mai multe subgrupe de celule albe ale sângelui care îndeplinesc funcţii specifice în cadrul sistemului imunitar. Deosebit de importante sunt macrofagele, care pot ”mânca” şi digera invadatorii. Formele imature ale acestor ”celule mâncătoare”, numite monocite, pot ajunge în orice parte a corpului prin intermediul fluxului sanguin. Dacă într-un anumit loc din organism, de exemplu în plămâni, apare o infecţie, corpul trimite ”substanţe de alarmă” care atrag monocitele spre sursa invaziei microbiene.

Celulele poliţist care ajung la locul infecţiei cu ajutorul fluxului sanguin trebuie să treacă prin peretele vasului de sânge şi să se deplaseze în ţesutul pulmonar, cu ajutorul enzimelor de digerare a colagenului. Prin utilizarea acestui mecanism în pereţii vaselor capilare, celulele poliţist pot crea temporat un mic spaţiu între celulele peretelui vascular (endoteliu) ceea ce le va permite să treacă din sânge în ţesutul pulmonar.

Pentru a ajunge la zona din plămâni care a fost invadată de virusuri şi bacterii, celulele ”mâncătoare” trebuie să se poată mişca în interiorul ţesutului pulmonar. Pentru a face acest lucru, monocitele utilizează acelaşi mecanism de dizolvare a colagenului, secretând enzime de digerare a colagenului în direcţia infecţiei. Astfel celulele pot dizolva ţesutul conjunctiv dens din jur şi se pot mişca prin el, întocmai ca o expediţie care îşi croieşte drum prin junglă cu ajutorul macetelor.

Ţesutul conjunctiv se va închide din nou după ce celula a trecut, utilizând mecanismele de compensare pentru repararea ţesuturilor. Repararea este asigurată prin producerea de molecule de colagen, ceea ce necesită suficient aport de vitamina C şi alţi factori celulari în alimentaţie.

Mecanismul de dizolvare a colagenului joacă un rol deosebit de important în bolile infecţioase. Fără distrugerea ţesutului conjunctiv înconjurător, agenţii care cauzează boala (virusuri, bacterii) nu pot invada organismul şi răspândi boala.

Spre deosebire de toate celelalte celule care conţin atât software metabolic (în nucleu) şi hardware (sistem de producere a proteinelor şi altor molecule metabolice), virusurile conţin doar software (informaţie genetică). Dacă vrea să se reproducă, trebuie să se multiplice în interiorul unei celule gazdă, utilizând hardware-ul pus la dispoziţie de aceasta. În cazul unui virus de gripă, celula gazdă poate fi o celulă a mucoasei din nas, gât sau plămâni. De îndată ce virusul a invadat celula gazdă, îşi incorporează informaţia genetică în nucleul gazdei. Acest lucru permite virusului să convertească funcţiile metabolice ale celulei gazdă pentru scopurile sale proprii şi să răspândească infecţia prin:

Vitamina C măreşte producţia de prostaciclină, o mică moleculă ce nu numai că relaxează pereţii vasculari, dar menţine şi vâscozitatea sângelui la niveluri optime.

Magneziul, „antagonistul de calciu al naturii” este esenţial pentru un echilibru optim al mineralelor în celulele pereţilor vasculari. Echilibrul optim al mineralelor este o condiţie preliminară pentru relaxarea pereţilor arteriali.

Lizina şi prolina ajută la protecţia pereţilor arteriali, împiedicând dezvoltarea depozitelor aterosclerotice. Acest mecanism important este descris în detaliu în capitolele 2 şi 3 ale cărţii ”De ce animalele nu fac infarct…dar oamenii, da!”. Întrucât ateroscleroza este strâns legată de hipertensiunea arterială, aceste ingrediente sunt esenţiale şi pentru prevenirea şi corectarea acestei probleme de sănătate.

1. Multiplicarea virusului. Sistemul metabolic de producţie al celulei gazdă primeşte ordin să multiplice celulele virusului. După mai multe cicluri de reproducere, particulele virusului sunt eliberate de celula gazdă în zona înconjurătoare, unde virusurile nou formate pot invada noi celule.
2. Producerea masivă de enzime de digerare a colagenului. Virusul comandă celulei gazdă să producă enzime de digerare a colagenului. Celula gazdă secretă aceste enzime care încep să dizolve ţesutul din jur. Astfel infecţia se poate răspândi cu uşurinţă în alte părţi ale corpului. Cu cât un virus este mai capabil să utilizeze metabolismul unei celule gazdă în aceste scopuri, cu atât o infecţie virală se va răspândi mai mult şi cu atât mai rău se va simţi pacientul.

 

Sursa: https://www.dr-rath-foundation.org/2017/06/natural-eradication-of-aids/

Publicat cu permisiune.