Hrana din spitale și orele de nutriție din facultățile de medicină – înțelegeți legătura?
Câteva cercetări revelatoare care au analizat obiceiurile alimentare ale personalului din spitalul National Health Service din Scoția au dat la iveală faptul că într-o zi obișnuită medicii și asistenții medicali reușesc să consume doar două dintre cele cinci porții de fructe și legume recomandate. Acest studiu, desfășurat de organizația de voluntariat și caritate Royal Voluntary Service, a mai descoperit și că 29% din personalul spitalului mănâncă o singură porție de vegetale zilnic, în timp ce 41% nu consumă deloc. În afara faptului că chiar și cinci porții de fructe și legume zilnic asigură un nivel insuficient al elementelor nutritive pentru sănătate preventivă optimă, descoperirile ilustrează clar motivul pentru care o reformă a sistemelor de asistență medicală pornită de la bază este esențială.
Food image: By U2em (Own work) [CC BY-SA 3.0], via Wikimedia Commons – Collage: Dr. Rath Health Foundation
Dacă analizăm cât de puțină instruire în nutriție se oferă în majoritatea facultăților de medicină și a școlilor pentru asistenți medicali în zilele noastre, obiceiurile alimentare precare ale medicilor și asistenților care absolvă aceste unități de învățământ nu sunt deloc surprinzătoare. Un studiu academic publicat în 2010 a descoperit că studenții la medicină din SUA au în medie 19,6 ore de nutriție în 4 ani de instruire. Adică mai puțin de 1% din orele lor de învățământ. Și mai îngrijorător este faptul că dintre cele 109 unități de învățământ medical care au luat parte la acest studiu academic, 4 ofereau instruire în nutriție doar ca materie opțională, iar una nu oferea deloc instruire în acest domeniu și nici nu a putut oferi un răspuns la întrebare.
Majoritatea hranei din spitale frizează neglijența medicală
TU ai mânca asta?
Având în vedere rolul extrem de minor pe care nutriția îl joacă în învățământul medical modern, nu este o coincidență faptul că hrana servită pacienților din spitale tinde să fie ternă și deloc apetisantă. Deloc neglijabil este faptul că, departe de a fi cauzată de lipsa de fonduri cum se pretinde adesea, criza globală a asistenței medicale în continuă creștere este de fapt consecința faptului că pacienții primesc supradoze de medicamente toxice în timp ce nevoile lor nutriționale sunt tratate cu o indiferență vecină cu neglijența medicală.
Imagine: By Siobhan from Upstate New York (Day three — Hospital food) [CC BY-SA 2.0], via Wikimedia Commons
Dar în timp ce bucătăria hrănitoare este o raritate în spitalele moderne, din păcate nu este și cazul mâncării de tip ”junk food”. Revelator în acest sens este un studiu publicat în 2006 în SUA care a urmărit spitalele de copii și a descoperit că 59 din cele 200 aveau în incinta lor restaurante fast-food. Mai mult, într-un studiu care a inclus părinții, prezența restaurantului McDonalds în spitalul pentru copii a fost asociată cu creșterea vânzărilor de produse de la acest restanrant, cu bănuiala că McDonalds Corporation susținea financiar spitalul și – poate cel mai grăitor dintre toate – cu o apreciere în creștere cum că produsele McDonalds ar fi sănătoase.
Să facem sănătatea naturală preventivă un drept al omului
După cum a spus Dr. Rath în Declarația de la Barletta, o stare bună de sănătate a oamenilor din întreaga lume nu poate fi asigurată de sistemul de medicină intervențională care tratează bolile atunci când ele se manifestă. Dimpotrivă, scopul nostru trebuie să fie mutarea focusului în asistența medicală de la intervenție la prevenire – adică spre sesizarea și corectarea disfuncțiilor corpului înainte ca bolile să se manifeste. Medicina celulară și nutrițională sunt esențiale pentru acest scop și de asemenea este necesară reforma programei de învățământ medical.
Ca un pas mic dar promițător în direcția corectă, Royal Voluntary Service este în curs de transformare a cafenelelor și magazinelor din spitale în spații de comercializare a hranei sănătoase. Și cine știe, poate că dacă obiceiurile alimentare ale medicilor și asistenților se îmbunătățesc, poate că vor începe să fie mai interesați și de starea nutrițională a pacienților?
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
