Întocmită de reprezentanţi din toate regiunile lumii, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la Paris pe 10 decembrie 1948. Textul, care definea drepturi fundamentale de protejat la scară universală, a fost apoi tradus în peste 500 de limbi. Totuşi, astăzi, cu legislaţia extrem de restrictivă ocazionată de coronavirus şi intrată în vigoare peste tot în lume, drepturile şi libertăţile proclamate în Declaraţie nu au fost niciodată mai ameninţate.

 În stabilirea scopurilor Declaraţiei, încă din preambul se clarifică faptul că recunoaşterea drepturilor inalienabile ale tuturor membrilor rasei umane este temelia libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume. Afirmând că aspiraţia supremă este o lume în care fiinţele umane se bucură de libertatea cuvântului şi credinţei, textul declară că drepturile omului trebuie protejate prin lege. După cum arată următoarele exemple, însă, sub umbrela crizei coronavirusului, în loc să apere aceste drepturi, legea este folosită din ce în ce mai mult pentru a le aboli.

Restricţionarea dreptului la libertatea de mişcare

Articolul 13 al Declaraţiei afirmă că oricine are dreptul la libertatea de mişcare şi reşedinţă în interiorul graniţelor oricărui stat şi că oricine are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv cea proprie, şi de a se întoarce în ţara proprie. Totuşi, în întreaga lume, în ultimele luni aceste drepturi au fost grav restricţionate. Miliarde de cetăţeni au fost supuşi unor carantine draconice în care le-a fost restricţionat până şi dreptul de a-şi părăsi propria locuinţă. Efectele sociale rezultate de aici s-au tradus prin creşterea incidenţei problemelor de sănătate mintală, violenţei domestice şi sinuciderilor.

Legislaţia care împiedică oamenii să călătorească mai departe decât scurte distanţe în apropierea locuinţei, să nu mai vorbim de a călători în alte ţări, cu siguranţă nu e compatibilă cu dreptul la libertate de mişcare şi călătorie.

Restricţionarea dreptului la libertatea de opinie

Articolul 19 al Declaraţiei afirmă că oricine are dreptul la libertatea de opinie şi expresie, inclusiv dreptul de a avea opinii fără interferenţe, precum şi de a căuta, primi sau răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace de comunicare, indiferent de frontiere. În ciuda acestui fapt, şi în beneficiul evident al industriei de medicamente, se fac paşi în direcţia interzicerii materialelor online care conţin recomandări mediale ce contravin recomandările OMS, agenţie a Naţiunilor Unite, privind coronavirusul. Din acest punct de vedere nu este o coincidenţă faptul că OMS acceptă anual milioane de $ în donaţii din partea companiilor farmaceutice.

Cerând  firmelor de tehnologie să contribuie la împiedicarea răspândirii informaţiilor despre care afirmă că ar fi false, OMS le-a grăbit recent să treacă la acţiune în legătură cu faptul că în căutările pe internet după „coronavirus” nu ar trebui să apară rezultate despre terapii naturale. Această acţiune nu doar că este contrară spiritului articolului 19, dar chiar există o mulţime de dovezi ştiinţifice că microelementele nutritive sunt eficiente împotriva infecţiilor virale.

În martie 2020, medicii chinezi au raportat succesul tratamentului pacienţilor cu coronavirus cu doze mari de vitamina C. Spitalele din statul New York folosesc de asemenea acest microelement nutritiv, în timp ce Asociaţia Medicală din Shanghai recomandă acum oficial vitamina C în doze mari chiar şi pentru infecţiile virale uşoare. Mai mult, un studiu recent desfăşurat de oamenii de ştiinţă de la Institutul de CercetareDr.Rath din California a arătat că o combinaţie de microelemente nutritive care include şi vitamina C, precum şi anumiţi aminoacizi, polifenoli şi oligoelemente, este capabilă să suprime enzima de convertire a angiotensinei ACE2 – „poarta de intrare” prin care coronavirusul intră în celulele organismului.

În ciuda acestor dovezi ştiinţifice, Susan Wojcicki, CEO al YouTube, a declarat pentru CNN că orice materiale video care sfătuiesc oamenii să ia vitamina C sau să nu respecte recomandările OMS privind coronavirusul vor fi de acum înlăturate de pe platforma pe care o administrează. Şi alte reţele de socializare au întreprins acţiuni similare, anumite postări având semne de avertizare deasupra lor iar altele fiind direct şterse. Într-o escaladare şi mai mare, multe ţări au început să emită legi care definesc ca infracţiune răspândirea oricărei informaţii considerate de acestea ca fiind „false”. Astfel de acţiuni nu sunt compatibile cu dreptul la libertatea de opinie.

Restricţionarea dreptului la libertatea adunărilor şi asocierilor paşnice

Articolul 20 al Declaraţiei afirmă că oricine are dreptul la adunări şi asocieri paşnice. Totuşi, în întreaga lume, în ultimele luni aceste drepturi au fost drastic restricţionate. Printre reguli se numără aşa numita „distanţare socială” care împiedică oamenii să intre în contact unii cu alţii dacă nu locuiesc împreună, precum şi legislaţia care interzice adunările publice. Cercetările arată că astfel de restricţii pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii publice.

Un studiu publicat în 2019 a examinat 21,597 adolescenţi şi adulţi, aleşi aleator, din Elveţia, cu vârste peste 15 ani. S-a descoperit că izolarea socială are efecte negative asupra stării generale de sănătate precum şi a sănătăţii mintale, cardiovasculare şi musculoscheletale şi că merge mână în mână cu un risc crescut de utilizare a medicamentelor psihotrope. Ca şi în cazul altor restricţii cauzate de coronavirus, acest lucru arată că principalul beneficiar al distanţării sociale şi interzicerii adunărilor publice nu poate fi în ultimă instanţă decât tot industria farmaceutică.

Restricţionarea dreptului la muncă

Articolul 23 al Declaraţiei afirmă că oricine are dreptul la muncă. Totuşi, începând din aprilie 2020, peste 3,9 miliarde de oameni, aproape jumătate din populaţia lumii, au fost rugaţi sau somaţi să stea acasă în baza legislaţiei anti-coronavirus. Deloc surprinzător, acest lucru are efecte profunde asupra bunăstării financiare a multor lucrători, mai ales din ţările în curs de dezvoltare.

În ţările dezvoltate, un mare număr de oameni au putut lucra de acasă sau au fost eligibili pentru plăţi oferite de guvern în cadrul aşa numitor „scheme de învoire„. De exemplu, în aprilie 2020, 46,6% din oamenii angajaţi din Marea Britanie au prestat muncă de acasă. Până în iunie 2020, mai mult de 1 din 4 lucrători din Marea Britanie au fost incluşi în aceste scheme. Această imagine a fost foarte similară în multe alte ţări dezvoltate. Totuşi, milioane de oameni mai puţin norocoşi din ţările în curs de dezvoltare nu au putut lucra şi se confruntă cu datorii crescânde.

Totuşi, în ţările în curs de dezvoltare, situaţia a fost cu mult mai rea. Închiderea magazinelor şi afacerilor considerate „neesenţiale” în ţările în curs de dezvoltare a lăsat foarte mulţi oameni fără nicio sursă de venit. Un număr estimat la 4 miliarde de oameni – peste jumătate din populaţia lumii – se estimează că nu au acces la beneficii de protecţie soială. Ceu afectaţi se găsesc în mod disproporţionat în ţările în curs de dezvoltare. Astfel, restricţionarea dreptului la muncă ameninţă să fie deosebit de devastatoare în ţările sărace.

Restricţionarea dreptului la educaţie

Articolul 26 al Declaraţiei afirmă că oricine are dreptul la educaţie. Totuşim Naţiunile Unite apreciază că închiderea şcolilor în  baza legislaţiei anti-coronavirus aafectat 1,29 miliarde elevi din 186 ţări, echivalentul a 73,8% din elevii/studenţii din întreaga lume. Ca şi în cazul restricţiilor celorlalte drepturi ale omului, închiderea şcolilor ameninţă să aibă un efect deosebit de dezastruous atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cazul familiilor sărace din toate ţările.

În ţările în curs de dezvoltare, multe şcoli au continuat să predea lecţii pe internet. Dar chiar şi în aceste ţări, internetul este departe de a fi disponibil peste tot. Peste 21 milioane de americani nu au încă o conexiune de mare viteză, de exemplu. grupurile afectate includ 30% americani care locueiesc în mediul rural şi 40% din şcolile din ţară. Cercetările dinMarea Britanie arată că 40% dintre elevi nu au avut contact regulat cu profesorii lor de la începutul perioadei de carantină.

Pentru milioane de copii din ţările în curs de dezvoltare, lipsa conexiunii la internet face imposibilă desfăşurarea lecţiilor online. În Africa sub-sahariană, de exemplu, 82% dintre copii nu au acces la internet şi 89% nu au acces la computere în casă. De aceea multe dintre ţările în curs de dezvoltare au încercat să ofere lecţii prin emisiuni TV şi radio. În afara dificultăţilor de a asigura vizionarea/ascultarea acestor emisiuni de către copii, acestea rămân totuşi un înlocuitor slab pentru lecţiile normale, în clasă.

Cu cât şcolile rămân închise mai mult timp şi dreptul la educaţie rămâne neasigurat, cu atât mai dezastruoase vor fi efectele pe termen lung în educaţia şi câştigurile copiilor de astăzi

Ce ar trebui să faci acum

Articolul 28 al Declaraţiei afirmă că oricine are dreptul la o ordine socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile specificate în text pot fi obţinute. În mod clar, înlăturarea drepturilor umane de bază care a avut loc ca răspuns la pandemia de coronavirus nu este conformă acestuia.

În apărarea implementării legislaţiei restrictive anti-coronavirus, guvernele au subliniat în mod repetat că noul coronavirus este periculos. Totuşi, în realitate, el este periculos pentru oamenii cu sistemul imunitar slăbit. În plus faţă de igiena generală regulată, întărirea sistemului imunitar prin asigurarea unui aport zilnic optim de microelemente nutritive este cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru a te proteja împotriva pandemiei. Ar trebui în special să te asiguri că ai un aport corespunzător de vitamina C. Numeroase manuale de biologie şi chimie şi decenii de cercetări ştiinţifice stau dovadă faptului că vitamina C joacă un rol vital în imunitate şi lupta împotriva infecţiilor virale.

În afara întăririi sistemului imunitar, iată alte câteva lucruri pe care le poţi face,

Mai întâi, având în vedere rolul dovedit al microelementelor nutritive în susţinerea sistemului imunitar, prevenirea bolilor cardiovasculare, lupta împotriva cancerului şi menţinerea sănătăţii generale, organizaţia Dr.Rath a lansat o petiţie online care susţine ca accesul nerestricţionat la terapii naturale cu bază ştiinţifică să fie considerat un drept al omului. În mod clar, dacă guvernele ar fi implementat cu ani în urmă astfel de terapii în politicile lor de sănătate publică, nu numai că pandemia de coronavirus ar fi putut fi drastic limitată, dar şi pagubele economice majore şi restricţionarea draconică a drepturilor omului ar fi putut fi evitate. Faptul că există mişcări din ce în ce mai ample pentru a controla răspândirea informaţiei despre terapii naturale în căutările pe internet trebuie să fie o avertizare în sensul că dacă nu ne apărăm dreptul de a le folosi, riscăm ca şi acesta să ne fie luat.

În al doilea rând, dacă vrei să îţi aperi drepturile umane de acces la terapii naturale, este vital să comunici acest mesaj factorilor de decizie politică la nivel mondial. În vederea realizării acestui scop, Fundaţia de Sănătate Dr.Rath a înfiinţat o pagină web prin intermediul cărora pot fi contactaţi conducătorii a peste 40 de ţări. Reţine că în multe cazuri informaţia salvatoare de vieţi despre terapiile naturale cu bază ştiinţifică au fost restricţionată acestor conducători. Atâta vreme cât ei continuă să nu fie conştienţi de aceasta, la fel se va întâmpla cu milioanele de cetăţeni ai ţărilor lor.

Nelson Mandela spunea cândva că a refuza oamenilor drepturilor lor umane echivalează cu a le pune la îndoială însăşi calitatea de om. Restricţionarea drepturilor umane în contextul pandemiei de coronavirus este un semn clar că bătălia de secole a omenirii împotriva nedreptăţii încă trebuie câştigată.

Articol de Paul Anthony Taylor

Sursa: https://www.dr-rath-foundation.org/2020/08/coronavirus-laws-contravene-united-nations-universal-declaration-on-human-rights/

Publicat cu permisiune