Lucruri prea puțin știute despre chimioterapie

Medicamentele pentru chimioterapie sunt considerate tratament standard pentru cancer.  Însă, în ciuda faptului că au fost utilizate mai bine de 70 de ani, cancerul rămâne cea de-a doua cauză a deceselor, în ordine ierahică. Este bine cunoscut faptul că medicamentele pentru chimioterapie au o înaltă toxicitate şi generează multiple efecte adverse, începând de la greaţă, diaree şi căderea părului, până la scăderea imunităţii şi vătămări ale organelor vitale. Multe dintre medicamentele folosite în chimioterapie au fost etichetate ca fiind cancerigene, dar ele încă sunt utilizate pe poziţii principale în schemele de tratament ale pacienţilor cu cancer. Se estimează că, în unele spitale, chimioterapia însăşi este cauza decesului a 30-50% dintre pacienţi, în decurs de o lună de la începerea tratamentului.

Într-un studiu publicat recent, cercetătorii la Universitatea Vanderbilt au descoperit că unele dintre medicamentele frecvent folosite în chimioterapie, precum cisplatina şi carboplatina, nu susţin moartea celulelor ci, ironic, induc creşterea celulară. Acest lucru este mai evident în cazul celulelor stem care sunt precursorii celulelor şi se dezvoltă în alte tipuri de celule specifice, după necesităţi. În condiţii normale, celulele stem sunt celule cu creştere lentă. Totuşi, în acest studiu, când celulele stem au fost expuse la medicamentele pentru chimioterapie care deteriorează ADN-ul, ele au început să crească foarte repede, dând naştere la tipuri de celule diferite de cele pe care le-ar fi produs în mod normal. Acest lucru înseamnă că medicamentele pentru chimioterapie atacă materialul genetic mărind astfel şansele apariţiei de noi cancere. Majoritatea medicamentelor pentru chimioterapie sunt asociate cu aceste cancere secundare.

În plus, după ce o celulă moare în urma tratamentului cu chimioterapie, componentele celulare rămase (cunoscute ca „deşeuri celulare” pot fi de asemenea periculoase. Aceste deşeuri pot induce inflamaţie care, la rândul ei, poate duce la dezvoltarea de alte cancere.

Pentru a investiga efectele deşeurilor celulare, oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetare Dr.Rath au desfăşurat un studiu în care au utilizat celule de cancer mamar şi deşeuri de celule canceroase, pe modele animale. Un grup de animale a fost expus la celulele de cancer mamar împreună cu deşeurile generate de docetaxel, un medicament pentru chimioterapie, în timp ce alt grup a fost expus doar la celulele de cancer mamar.

Rezultatele au arătat că grupul care a primit deşeurile celulare canceroase generate de tratamentul cu docetaxel a dezvoltat tumori semnificativ mai mari decât grupul expus doar la celulele de cancer mamar. Greutatea tumorilor din grupul tratat cu „deşeuri” a fost cu 40% mai mare decât în grupul căruia i s-au aplicat celule canceroase simple. Deşeurile celulare canceroase au mărit şi valorile markerilor inflamatorii, factorului de necroză tumorală alfa (tumor necrosis factor alpha, TNFa) şi interleucinei (IL-1). Grupul cu deşeuri celulare induse de docetaxel a avut niveluri mai ridicate ale markerilor tumorali şi factorilor pro-angiogenetici precum factorul de creştere endotelială vasculară (vascular endothelial growth factor, VEGF) indicând potenţialul de a stimula dezvoltarea unor tumori ulterioare. Au fost de asemenea secretate enzime de tip metaloproteinaze de matrice (MMP). Se ştie că MMP digeră colagenul fiind asociate cu răspândirea cancerului (metastază).

Siguranţa medicamentelor pentru chimioterapie este deja discutabilă. Studiile Universităţii Vanderbilt şi ale Institutului de Cercetare Dr.Rath furnizează din ce în ce mai multe dovezi că aceste medicamente nu doar crează efecte secundare temporare, ci şi susţin creşterea ulterioară a cancerelor, viitoare recidive ale cancerului şi cancere secundare – adică exact boala pentru care aceste medicamente sunt date ca tratament.