Medicamentul DIGOXIN pentru insuficienţă cardiacă măreşte riscul de deces
Dintr-o nouă serie de știri dăunătoare industriei farmaceutice aflăm că un studiu revizuit sistematic cu meta-analiză cuprinzând peste 300.000 de pacienți a demonstrat că Digoxin, un medicament utilizat pe scară largă pentru tratarea insuficienței cardiace, este asociat cu un risc crescut de deces. Studiul, desfășurat de cercetătorii de la Universitatea JW Goethe din Frankfurt, a fost publicat online în European Heart Journal și dă la iveală faptul că Digoxin mărește cu peste 20% riscul de deces al pacienților cardiaci. La pacienții tratați pentru fibrilație atrială, un tip de aritmie care poate cauza bătăi rapide și neregulate în compartimentele superioare ale inimii, riscul a fost chiar mai mare, de 29%.
Alte analize recente au condus la concluzii similare despre Digoxin și în anumite cazuri s-a constatat că riscul de deces a fost semnificativ mai mare. De exemplu, o analiză în profunzime a 19 studii cuprinzând aproape jumătate de milion de pacienți cu fibrilație atrială, condus de cercetători din SUA și prezentate la reuniunea anuală a Societății Americane de Cardiologie în martie 2015, a confirmat faptul că pacienții care iau Digoxin s-ar putea confrunta cu un risc de deces mai mare cu 30% față de pacienții care nu iau acest medicament. În plus, acest studiu a descoperit și că pacienții care aveau și fibrilație atrială și insuficiență renală aveau un risc de deces de 60-70%. În mod similar, un studiu publicat de cercetătorii din California în 2012 a descoperit că Digoxin era asociat cu o creștere de 72% a riscului de spdeces în rândul adulților cu insuficiență cardiacă sistolică recent diagnosticată.
Răspândirea epidemică a insuficienței cardiace și insistența medicinei convenționale de a folosi medicamente precum Digoxin pentru tratarea acesteia provine din faptul că, până de curând, cauzele acestei boli au fost insuficient sau chiar deloc înțelese. În unele cazuri insuficiența cardiacă apare ca o consecință a unui infarct; totuși, în majoritatea cazurilor, precum cardiomiopatiile, insuficiența cardiacă se dezvoltă fără să fi existat antecedente cardiace.
Neînțelegând cauzele insuficienței cardiace, medicina convențională se limitează la tratarea simptomelor acesteia. Ca rezultat, la 5 ani după diagnosticarea insuficienței cardiace, doar 50% dintre pacienți sunt încă în viață. Pentru mulți dintre pacienții cu această afecțiune, transplantul de inimă este ultima soluție. Totuși, majoritatea pacienților cu insuficiență cardiacă mor fără să fi avut vreodată opțiunea de a se supune acestei operații.
Abordarea insuficienței cardiace din perspectiva medicinei celulare
Vestea bună este că medicina celulară oferă o descoperire revoluționară pentru înțelegerea cauzelor, prevenției și tratamentului adjuvant al insuficienței cardiace. Cauza primară a acestei boli este un deficit de vitamine și alte microelemente nutritive esențiale, care asigură bioenergie milioanelor de celule ale inimii. Aceste celule sunt responsabile de contractarea mușchiului cardiac și de pomparea optimă a sângelui în circulație. Deficitul vitaminelor și altor elemente nutritive esențiale slăbesc performanța pompării inimii, ceea ce duce la dispnee, edem și oboseală. Deficitul de CoQ10, vitamina C sau vitamina B1 măresc riscul insuficienței cardiace. În plus, administrarea de Digoxin scade nivelul magneziului și al vitaminelor B, microelemente nutritive esențiale pentru producția optimă de energie în celule, înrăutățind și mai mult lucrurile.
Profitând de această informație științifică, oamenii de știință de la Institutul de Cercetare Dr.Rath au desfășurat un studiu clinic pilot pe pacienți cu insuficiență cardiacă, cu vârste între 41-68 ani. Acești pacienți au luat o combinație specifică de microelemente nutritive timp de 6 luni. Rezultatele au arătat îmbunătățiri semnificative ale funcției cardiace (îmbunătățire simptomatică) și deci o mai bună calitate a vieții participanților la studiu. La începutul studiului, 70% dintre pacienți sufereau de o deteriorare semnificativă a sănătății cardiovasculare ceea ce le afecta activitățile zilnice. Restul de 30% dintre pacienți raportau doar limitări moderate ale activităților fizice zilnice. La sfârșitul studiului, 80% dintre pacienți raportau îmbunătățiri ale stării de sănătate cu unul sau mai multe grade pe scara New York Heart Association. După 6 luni, jumătate dintre pacienți puteau trăi din nou o viață normală, fără disconfort sau alte simptome asociate.
Concluzia este, deci, că Digoxin și alte medicamente toxice utilizate în tratarea insuficienței cardiace nu sunt – și nu vor fi niciodată – soluția pentru această boală, deoarece nu se adresează cauzelor acesteia. Dar profitând de cunoștințele medicinei celulare și tratând într-o manieră științifică deficitul de microelemente nutritive, sănătatea pacienților se poate îmbunătăți și milioane de vieți pot fi salvate.
Publicat cu permisiune
