Medicii au „descoperit” că suportul nutriţional pentru pacienţii malnutriţi poate salva vieţi (dar nu ar trebui să fie de bun simţ?)
Un nou studiu publicat în Journal of the American Medical Association (JAMA) compară rezultatele clinice ale pacienţilor malnutriţi spitalizaţi cărora li s-a acordat suport nutriţional, cu cei cărora nu li s-a acordat. Deloc surprinzător, cercetătorii au descoperit că pacienţii care au beneficiat de suport nutriţional au avut rata mortalităţii mai scăzută. Lăsând la o parte faptul că acest lucru ar trebui să fie de domeniul bunului simţ, cine citeşte acest studiu se întreabă, firesc, câţi pacienţi mai trebuie să moară până când atenţia acordată nutriţiei va deveni o practică standard în spitale ?
Desfăşurat în Elveţia în perioada aprilie 2013 – decembrie 2018, studiul a examinat datele a 69,934 pacienţi spitalizaţi, care sufereau de malnutriţie. Media de vârstă a pacienţilor a fost de 73 ani. Mulţi dintre aceştia aveau multiple probleme de sănătate printre care hipertensiune arterială, cancer sau insuficienţă renală cronică. În cazul a 7,662 dintre aceşti pacienţi (10,9% din numărul total) nivelul malnutriţiei era considerat „sever”.
În afară de o rată mai scăzută a mortalităţii pe perioada spitalizării, pacienţii care au primit suport nutriţional au fost mai puţi predispuşi să revină la spital în decurs de 30 de zile. De asemenea erau mai puţin frecvent trimişi la unităţi de îngrijire post-acută, după externare. În rândul pacienţilor care au stat în spital mai puţin de 5 zile, suportul nutriţional a fost asociat cu o mai mare scădere a riscului mortalităţii comparativ cu cei care au fost internaţi mai mult de 5 zile.
Malnutriţia, asociată cu costuri crescute ale asistenţei medicale
În ciuda faptului că Elveţia este o ţară bogată, cu programe sociale bune, cercetătorii au observat că procentul de pacienţi spitalizaţi suferind de malnutriţie a crescut de la 18% în 2010 la aproape 28% în 2015. Acest lucru ridică întrebări importante despre nivelul malnutriţiei nu doar în ţările industrializate, ci şi în rândul oamenilor care trăiesc în ţări în curs de dezvoltare sau mai puţin dezvoltate. Naţiunile Unite au avertizat recent că aproape 2 miliarde de oameni din Asia nu îşi pot permite o alimentaţie sănătoasă iar pandemia de COVID-19 agravează malnutriţia.
Beneficiile corectării malnutriţiei nu se limitează doar la îmbunătăţirea sănătăţii pacienţilor şi la salvarea vieţilor. Ele sunt şi de ordin economic. Subliniind faptul că pacienţii vârstnici şi fragili experimentează frecvent o scădere a apetitului, cercetătorii JAMA descriu în studiul lor modul în care malnutriţia este asociată cu declinul funcţional spitalizarea prelungită şi costuri ridicate ale asistenţei medicale.
Din acest punct de vedere, nici nu încape îndoială că abordările convenţionale ale sănătăţii încep să devină inaccesibile. Un raport publicat în 2019 de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), un grup din care fac parte 37 dintre cele mai bogate ţări, estima că pentru majoritatea membrilor săi, cheltuielile cu sănătatea vor depăşi creşterea economică în următorii 15 ani. Acest lucru este clar că nu poate fi durabil. Un raport OECD anterior, din 2015, arăta că în ţările cu economie avansată costurile cu asistenţa medicală cresc atât de rapid încât în absenţa unei reforme, vor ajunge să fie inaccesibile la mijlocul secolului.
În ultimă instanţă, acest studiu JAMA oferă dovezi suplimentare în sprijinul rolului vital al nutriţiei pentru reducerea mortalităţii. De asemenea, arată că focalizarea pe legătura dintre nutriţie şi sănătate, după cum au demonstrat şi descoperirile ştiinţifice ale Dr.Matthias Rath şi munca Institutului de Cercetare Dr.Rath, este viitorul medicinei. Lipsa de atenţie acordată nutriţiei în cazul pacienţilor malnutriţi spitalizaţi este în cel mai bun caz o neglijenţă medicală şi în cel mai rău caz una criminală. În sistemele de asistenţă medicală ale viitorului, neasigurarea suportului nutriţional pacienţilor malnutriţi va fi văzută ca şi neadministrarea de fluide celor deshidrataţi. Ar fi bine ca spitalele să înţeleagă acest lucru de pe acum, evitând astfel şi alte decese inutile, decât să continue să ignore ceea ce pentru noi ceilalţi este pur şi simplu ceva de bun simţ.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
