Reputația și credibilitatea industriei farmaceutice a scăzut și mai mult săptămâna aceasta cu ocazia difuzării știrilor că prețul Daraprim (Pyrimetamine), un medicament anti-paraziți care se află pe lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, a crescut de la 13.50 $ la 750 $ pe tabletă. Comercializat încă din anii 1950, medicamentul a fost achiziționat luna trecută de Turing Pharmaceuticals, o companie nou înființată, condusă de Martin Shkreli, fost manager al fondului de risc. Uimitor este faptul că, deși mass media globală a fost aparent îngrozită de această recentă dovadă de lăcomie a industriei farmaceutice, Shkreli a încercat să prezinte fără rușine această creștere de preț de 5000% ca ”altruistă”.
Observatorii experimentați vor înțelege imediat că această poveste oferă o bună ilustrare a motivului pentru care noi numim industria farmaceutică “afacerea cu boala”. Prin deținerea și controlul produselor chimice sintetice prezentate ca ”medicamente”, producătorii de medicamente își pot defini profiturile în mod arbitrar. Îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor nu este obiectivul lor, întrucât funcționează ca acționari corporatiști care hrănesc o industrie de investiții cinică și lipsită de scrupule, condusă doar de valoarea acțiunilor sale. Pentru baronii jefuitori din spatele acestei industrii, cea mai mare prioritate sunt profiturile, nu interesele pacienților.
De aceea este semnificativ, și fără îndoială susținut de revelarea publică a lăcomiei insațiabile a acestei industrii, faptul că apar din ce în ce mai multe dovezi ale trezirii pacienților la șocanta realitate despre industria farmaceutică. Într-un raport recent publicat de PatientView, un grup de cercetare, consultanță și publicare din Marea Britanie, 76 grupuri de pacienți au evaluat reputația unora dintre cele mai mari companii farmaceutice ale lumii. Într-un rechizitoriu condamnabil al “afacerii cu boala”, pacienții au apreciat reputația corporatistă generală a industriei farmaceutice extrem de aproape de limita inferioară. Singura cotată mai jos a fost doar industria orientată pe profit a asigurărilor.
Mai mult, cum un sondaj din 2013 arată că majoritatea oamenilor consideră că producătorii de medicamente tratează cancerul ca pe o oportunitate de a face bani decât ca pe o boală de eradicat, este clar că pacienții își dau seama din ce în ce mai mult de faptul că există conflicte de interese serioase și de nerezolvat între industria farmaceutică și sănătatea publică. În această situație, așa cum este văzută de directorii executivi ai industriei farmaceutice și de investitorii acestora, înțelegerea faptului că palatul din cărți de joc în valoare de trilioane de dolari pe an riscă să se prăbușească, este fără îndoială profund îngrijorătoare.
Totuși, în vederea atingerii scopului de construire a unui nou sistem de asistență medicală bazat pe descoperirile științifice revoluționare în domeniul cercetărilor asupra vitaminelor și al sănătății celulare, este important să avem în vedere faptul că doar scăderea prețurilor medicamentelor nu va rezolva criza globală a asistenței medicale. Astfel, povestea despre Turing Pharmaceuticals și Martin Shkreli poate fi văzută pe de o parte ca o distragere a atenției, întrucât aceasta ignoră complet problema incapacității abordărilor medicinei farmaceutice de a ținti și corecta cauzele bolilor. Cu alte cuvinte, principala problemă a medicamentelor nu este doar prețul, ci mai ales ineficiența lor.
În ultimă instanță, doar răspândind informația despre beneficiile salvatoare de vieți ale medicinei celulare și nutriționale și corectarea deficiențelor microelementelor nutritive vom reuși să facem ca noul sistem de asistență medicală, orientat pe prevenție, să devină realitate pe planeta noastră. Ca atare, cum reputația și credibilitatea industriei farmaceutice sunt acum la pământ, a sosit timpul pentru ca susținătorii libertății vitaminelor din întreaga lume să-și unească eforturile pentru a face asistența medicală preventivă un drept al omului.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune