Radiațiile aparaturii de diagnosticare pot cauza deteriorări la nivel celular

Detectarea timpurie a problemelor de sănătate este foarte importantă pentru diagnosticarea și uneori chiar eliminarea bolilor de la instalarea lor. În decursul ultimelor decenii, diferite tehnici imagistice precum razele X, ultrasunetele, MRI (rezonanță magnetică) și scanări CT sau CAT (computer tomograf) au fost dezvoltate și implementate pentru diagnosticare și terapie. Totuși, în ultimii ani, mulți medici, în special radiologi, au devenit deosebit de preocupați de utilizarea excesivă a anumitor tehnici de diagnosticare, mai cu seamă a celor care expun pacienții la radiații.

Deși utilizarea sporadică a raxelor X sau scanărilor CT nu au efecte adverse asupra pacienților, expunerea multiplă la radiații pe perioade scurte de timp poate cauza deteriorări celulelor și mări riscul de cancer, boli cardiovasculare și multe alteele. Numai în 2007, Institutul Național pentru Cancer din SUA a prognozat că următoarele 29,000 de cazuri de cancer ar putea fi legate de cele 72 milioane scanări CT efectuate în țară doar în acel an. În pofida acestor preocupări și avertizări, utilizarea CT pentru diagnostic a crescut exponențial în SUA în ultimele 3 decenii, de la 3 milioane scanări CT în 1980 la 70 milioane în 2007 – această viteză s-a dublat numai în ultimii 5 ani. Peste 4-7 milioane copii americani au parte de scanări CT iar numărul acestora crește cu 10% în fiecare an. Este ceva obișnuit în SUA ca aproape toți pacienții care acuză dureri de stomac să aibă parte de o scanare CT abdominală. Radiația provenită de la un singur CT abdominal este comparabilă cu 200 radiografii toracice cu raze X sau decât 1500 radiografii dentare.

În plus, scanările CT sunt tot mai des utilizate pentru verificări de rutină efectuate persoanelor sănătoase. Acest lucru este specific mai ales pentru blocajele arteriale, pentru a detecta bolile aterosclerotice la intervale de 6 luni sau un an. Motivul este că expunerea la radiația unui CT diagnostic este mult mai mică decât radiația unu CT obișnuit. Conform unei estimări, o scanare CT obișnuită expune pacienții la un nivel de radiație de 150 de ori mai mare decât al unei singure radiografii pulmonare.

Totuși, un studiu publicat recent avertizează asupra faptului că până și un nivel scăzut de expunere la radiații prin scanări inutile poate comporta riscuri pe termen lung, probleme care pot apărea chiar și la decenii după expunere. Conform acestui studiu expunerea la doze mici cauzate de scanări CT repetate duce la un risc semnificativ crescut de distuncții cardiovasculare, ceea ce duce la deteriorarea celulelor endoteliale care constituie căptușeala arterelor coronare. Cercetătorii știu demult că o doză mare de radiații reduce nivelurile de oxid nitric din celule. Oxidul nitric este un „factor de relaxare” natural și ajută la relaxarea vaselor de sânge menținând niveluri sănătoase ale tensiunii arteriale. În acest studiu recent s-a notat pentru prima oară că până și o doză scăzută de expunere repetată la radiații poate cauza o scădere a oxidului nitric ceea ce duce la deteriorarea ADN-ului celular și inducerea îmbătrânirii premature a celulelor prin accentuarea problemelor cauzate de radicalii liberi. Astfel de alterări în funcționarea celulară duce la implicații grave asupra sistemului cardiovascular și altor organe.

Deși anumite scanări de test oferă informații utile și pot salva vieți în cazurile urgente, utilizarea excesivă a radiografiilor și scanărilor ar trebui evitată.

Regulile despre cine ar trebui sau nu să aibă parte de scanări CT și care ar fi recomandările și frecvența acestora, sunt încă neclare. Este important însă ca oamenii să fie conștienți de efectele iminente și pe termen lung ale radiației de ionizare iar educația este singura cheie pentru protecție.