Rolul suplimentelor cu vitamina K în diabet
Un studiu științific recent oferă noi dovezi în sprijinul rolului benefic al suplimentelor cu vitamina K pentru sensibilitatea la insulină, metabolismul glucozei și reducerea riscului diabetului insulinoindependent (de tip 2). Autorii sunt oameni de știință de la CSIR -North East Institute of Science and Technology din Jorhat, India și ei speră ca, odată studiul publicat în revista Nutrition, va contribui la o mai bună înțelegere și la dezvoltarea unei noi abordări în sprijinul controlului glicemiei și îmbunătățirii calității vieții pacieților diabetici.
Vitamina K este o vitamină liposolubilă, bine cunoscută pentru rolul său în coagularea sângelui. Cele două forme naturale ale vitaminei K sunt phyloquinona (vitamina K1) și menaquinona (vitamina K2). Vitamina K2 poate fi sintetizată de microflora intestinală umană și se găsește și în alimentele fermentate și produsele animale. Mai multe studii pe subiecți umani au raportat despre rolul suplimentelor cu vitamina K în îmbunătățirea sensibilității la insulină și a intoleranței la glucoză, prevenirea rezistenței la insulină și reducerea riscului de diabet insulinoindependent (tip 2).
Abordarea diabetului din perspectiva medicinei celulare
Medicina convențională se limitează la tratarea simptomelor diabetului prin scăderea nivelurilor ridicate ale zahărului în sânge. Totuși, bolile cardiovasculare și alte complicații diabetice se manifestă inclusiv la pacienți al căror nivel de zahăr în sânge este sub control. Ca atare, este clar faptul că focalizarea doar pe scăderea nivelului zahărului în sânge constituie o metodă incompletă de tratare a diabetului.
Deși s-au publicat multe studii și recenzii științifice în sprijinul utilizării abordărilor naturale în controlul diabetului, acestea se concentrează în special pe utilizarea elementelor nutritive individuale. În schimb, abordarea medicinei celulare a Dr. Rath oferă o deschidere revoluționară spre înțelegerea cauzelor, modalităților de prevenire și a tratamentelor adjuvante pentru această problemă de sănătate. După cum arată Dr.Rath, cauza primară a diabetului insulinoindependent este un deficit cronic al unor microelemente nutritive specifice în milioanele de celule ale pancreasului (organul care produce insulina), în ficat și pereții vaselor de sânge dar și în alte organe. La persoanele cu predispoziție moștenită pentru diabet, deficitul de microelemente nutritive poate declanșa un metabolism diabetic și instalarea diabetului insulinoindependent. În schimb, un aport optim al microelementelor nutritive corespunzătoare poate preveni instalarea bolii sau respectiv ameliora afecțiunile diabetice deja existente și complicațiile aferente acestora.
Un studiu clinic pilot dovedește eficiența abordărilor medicinei celulare în cazul diabetului
Pentru a testa eficiența microelementelor nutritive în controlul nivelurilor de zahăr din sânge, cercetătorii de la Institutul de Cercetare Dr.Rath au desfășurat un studiu clinic pilot pe 10 pacienți. fiecare pacient a urmat un program specific de suplimentare cu microelemente nutritive care a cuprins vitamine, aminoacizi și minerale precum cromul, timp de 6 luni. S-au efectuat analize de sânge pentru a evalua efectul sinergic al acestui program asupra nivelurilor glucozei în sânge ca și a nivelurilor hemoglobinei glicozilate A1c (un indicator important al deteriorărilor cauzate de glucoză asupra celulelor roșii ale sângelui). Analizele de sânge au fost efectuate înaintea începerii programului cu microelemente nutritive, apoi după 2 luni, după 4 luni și la finalul celor 6 luni de utilizare a elementelor nutritive cuprinse în studiu.
La sfârșitul celor 6 luni de studiu, cercetătorii au descoperit o scădere medie a nivelurilor de zahăr în sânge ale pacienților implicați de 23%. În plus, nivelul hemoglobinei glicozilate A1c din sânge a scăzut în medie cu 9,3%. Astfel, studiul confirmă efectele pozitive ale combinației de microelemente nutritive asupra reglării nivelului zahărului în sânge în cazul diabetului.
Deși se promovează o largă varietate de medicamente pentru gestionarea nivelurilor zahărului în sânge la pacienții diabetici, acestea nu vindecă boala. Mai mult, au și o mulțime de efecte adverse. În schimb, prin utilizarea abordărilor medicinei celulare, pacienții care suferă de diabet și cei care riscă să dezvolte această boală își pot îmbunătăți în siguranță metabolismul zahărului din sânge reducând o mulțime dintre factorii de risc și complicațiile asociate acestei boli.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
