Se confirmă legătura dintre coloranţii alimentari artificiali şi tulburările comportamentale la copii
Preocuparea cu privire la o legătură aparentă între coloranții alimentari artificiali și tulburările comportamentale ale copiilor precum tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) a crescut de mai bine de jumătate de secol. În ciuda dovezilor acumulate care susțin o astfel de legătură, autoritățile de reglementare guvernamentale au continuat să susțină că recomandările actuale pentru DZA (doze zilnice acceptabile / acceptable daily intakes, ADI) ale acestor substanțe sunt suficiente pentru a proteja comportamentul neurologic. O nouă recenzie contestă însă această ipoteză și oferă o confirmare importantă că există într-adevăr o relație între coloranții alimentari artificiali și tulburările comportamentale ale copiilor.
Publicată în revista Environmental Health de către oamenii de știință de la Agenția pentru Protecția Mediului din California și de la Universitatea din California, recenzia se concentrează pe 7 coloranți alimentari artificiali utilizați pe scară largă: albastru strălucitor, indigo carmin, verde rapid, eritrozină, roșu Allura, tartrazină și galben apus de soare. . Toate aceste coloranți sunt aprobate în prezent pentru utilizare în alimente de către Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) și alte autorități de reglementare din întreaga lume.
Recenzia examinează un total de 27 de studii clinice umane, în care majoritatea participanților au fost copii cu vârsta de până la 19 ani. Studiile investighează efectele coloranților alimentari artificiali sau ale unei alimentaţii care le elimină și compară rezultatele cu cele ale administrării de placebo. Sunt, de asemenea, evaluate şi alte 23 de studii de toxicologie pe animale, în care coloranți alimentari individuali sau amestecuri ale acestora au fost administrate șobolanilor sau șoarecilor. Ca și în cazul studiilor clinice umane, efectele coloranților din aceste studii sunt comparate cu cele ale administrării de placebo.
Efecte adverse la doze mai mici decât cele pretinse sigure
Dintre cele 27 de studii clinice umane examinate de oamenii de știință, 25 au fost co-numite „studii de provocare”, care au analizat efectele coloranților alimentari artificiali atunci când participanții au fost provocați în mod deliberat cu aceștia. Celelalte 2 studii au fost studii de eliminare a dietei, în care participanții au primit regimuri alimentare care exclueau substanțele chimice. Oamenii de știință au descoperit că 16 (64%) dintre studiile de provocare umană au identificat dovezi clare ale unei asocieri între coloranții alimentari artificiali și tulburările de comportament. În 13 (52 la sută) dintre aceste studii, asocierea a fost considerată a fi semnificativă statistic.
Analizând studiile pe animale, oamenii de știință spun că în urma comparării dozelor care măsoară efectele comportamentale sau cerebrale în urma expunerii la coloranți alimentari artificiali a rezultat faptul că actualele DZA ale FDA nu sunt adecvate pentru a proteja neurocomportamentul la copiii susceptibili. De fapt, oamenii de știință au descoperit că aproape toate studiile efectuate la animale mature care au măsurat modificări de comportament și/sau modificări ale creierului au descoperit probleme cauzate de coloranții la doze mai mici decât cele despre care FDA susţine că sunt sigure şi nu produc efecte adverse.
Având în vedere că actualele DZA ale FDA pentru coloranții alimentari artificiali se bazează pe studii care nici măcar nu au fost concepute pentru a evalua tipurile de efecte comportamentale adverse găsite la copii, oamenii de știință spun că existența unor astfel de efecte ar trebui acum recunoscută și trebuie luate măsuri pentru a reduce expunerea la coloranţi la tinerii potential susceptibili. Având în vedere că cercetările științifice confirmă din ce în ce mai mult beneficiile dietelor organice fără aditivi, este timpul ca guvernele noastre să acționeze pe baza acestor constatări și să acorde prioritate protecției sănătății copiilor, mai degrabă decât producătorilor de substanțe chimice sintetice dăunătoare la nivel neurologic.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
