Un sondaj efectuat recent în rândul cardiologilor din SUA a dat la iveală faptul că acum majoritatea acestora recomandă pacienților lor elementul nutritiv celular important reprezentat de Coenzima Q-10 (CoQ10) for their patients. Totuși, în pofida acestei descoperiri promițătoare, același studiu a dat la iveală că mulți dintre acești medici nu știau de ce suplimentarea cu acest microelement nutritiv cheie este vitală pentru orice pacient care ia medicamente din clasa statinelor. Aparent, cardiologii din SUA nu au fost instruiți corespunzător cu privire la capacitatea acestor substanțe chimice promovate agresiv, folosite pentru scăderea colesterolului, de a epuiza elementele nutritive din organism.
Nu este o descoperire recentă; se știa de peste un sfert de secol că statinele scad nivelurile CoQ10 din organism. Studiile au arătat că acest lucru poate contribui la dezvoltarea unei largi varietăți de efecte secundare și probleme severe de sănătate. Ceea ce nu știu mulți dintre pacienții care iau statine este că acestea măresc riscul de dureri musculare și vătămări musculare, oboseală, osteoartrita genunchiului, deteriorări ale nervilor, probleme ale ochilor, cataractă, probleme de rinichi, cancer mamar, diabet – și, culmea ironiei, chiar calcifieri ale arterelor.
De aceea, este demn de remarcat faptul că în mai și iunie 1990 compania farmaceutică Merck a scos brevetul asupra utilizării CoQ10 în combinație cu statine. Totuși, în pofida convingerii că includerea CoQ10 alături de statine ar aduce ”un beneficiu considerabil” pacienților, Merck nu a comercializat niciodată produse ce conțineau această combinație. De aceea, putem doar să presupunem că motivația principală a companiei la acel moment, de a scoate acele brevete, a fost în principal pentru a împiedica pe alții să o facă.
Până în prezent, în pofida riscurilor dovedite, medicamentele pentru scăderea colesterolului continuă să constituie unul dintre cele mai mari segmente de piață ale industriei farmaceutice. În valoare de aproximativ 30 miliarde de dolari anual, această afacere este construită pe teamă – și anume teama de colesterol ca aparentă cauză a infarctelor miocardice. Totuși, contrar a ceea ce industria dorește să ne facă să credem, colesterolul este o componentă vitală a tuturor membranelor celulare și este esențial atât pentru producția de hormoni adrenali și sexuali cât și în formarea bilei. Mai mult, este un precursor al vitaminei D și este necesar pentru funcționarea optimă a creierului și a altor organe.
Ignorând aceste lucruri, industria farmaceutică își duce mai departe intențiile cinice de minimalizare a rolului important pe care colesterolul îl are în privința sănătății noastre. Ca o consecință a acestui fapt, în sistemul actual de asistență medicală, dependent de industria farmaceutică, efectele secundare și noile boli cauzate de tratamentul cu statine duc la prescrierea de noi medicamente. În mod previzibil, astfel se creează un cerc vicios și o licență de tipărire de bani pentru “afacerea cu boala”.
După cum descrie Dr.Rath în Declarația de la Barletta, sănătatea este una dintre cele mai importante necesități umane și scopuri sociale din întreaga lume. Totuși este clar că o bună stare de sănătate pentru toți oamenii lumii nu poate fi atinsă cu ajutorul medicinei farmaceutice orientate pe profituri și care se bazează pe medicamente chimice brevetate.
În ultimă instanță, scopul sănătate pentru toți va fi atins numai atunci când atenția în domeniul asistenței medicale se va focaliza pe prevenție în loc de intervenție farmaceutică – adică spre conștientizarea și corectarea disfuncțiilor din organismul nostru pe cale naturală, prin nutriție și medicină celulară, înainte ca bolile să se dezvolte. În vederea atingerii acestui scop nobil, Dr.Rath, Dr.Niedzwiecki și echipa lor de cercetători au arătat deja că sfârșitul epidemiei de boli cardiovasculare și victoria asupra cancerului sunt posibile. Ca atare, întrebarea crucială pe care trebuie să ne-o punem este: cum putem educa medicii și oamenii din întreaga lume pentru ca aceste lucruri să devină realitate?
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune