Un nou studiu clinic a dat la iveală faptul că suplimentele cu vitamina D pot ameliora boala Hashimoto, o afecţiune autoimună în care glanda tiroidă este distrusă treptat. Efectuat de cercetători din Iran, studiul a investigat efectul vitaminei D asupra anticorpilor circulanţi în tiroidă şi a hormonilor tiroidieni. După evaluarea rezultatelor, cercetătorii au concluzionat că pacienţii care au luat vitamina D au avut o manifestare a bolii semnificativ mai redusă
Parte a sistemului endocrin, glanda tiroidă produce hormoni care coordonează multe dintre funcţiile cheie ale organismului. Boala Hashimoto conduce adesea la hipotiroidism, adică o stare subreactivă a glandei în care aceasta nu produce suficienţi hormoni. Printre simptome se numără oboseala, creşterea în greutate, sensibilitate crescută la frig, dureri de oase şi muşchi, constipaţie, frecvenţă cardiacă scăzută şi alte probleme. Conform estimărilor, se pare că la nivel mondial există 130 de milioane de persoane care suferă de boala Hashimoto.
Studiul iranian a cuprins 42 femei diagnosticate cu această afecţiune. După împărţirea lor aleatoare în 2 grupuri, cercetătorii au dat unuia dintre grupuri o doză săptămânală de 50,000 UI de vitamina D, pe o perioadă de 3 luni. Celălalt grup a primit săptămânal pastile placebo. La sfârşitul studiului cercetătorii au observat că pacientele care luaseră vitamina D au avut o reducere semnificativă a anticiorpilor antitiroperoxidază, a căror prezenţă este asociată în mod obişnuit cu boala Hashimoto şi a hormonului stimulator al tiroidei, un hormon produs de glanda pituitară, ale cărui nivel este în mod normal mărit în cazul acestei afecţiuni.
Cercetătorii au concluzionat că suplimentarea cu vitamina D poate fi de ajutor pentru reducerea manifestării bolii Hashimoto. Ei recomandă efectuarea de studii suplimentare pentru a se stabili dacă această abordare poate fi introdusă în practica clinică.
În pragul unei revoluţii în asistenţa medicală
Întrucât deja se ştie că deficitul de vitamina D se regăseşte frecvent la pacienţii cu boala Hashimoto, rezultatul acestui studiu clinic va trezi inevitabil interesul pacienţilor care suferă de acesstă afecţiune. Totuşi, trebuie observat că studiul este departe de a fi singurul care subliniază rolul microelementelor nutritive în boala Hashimoto. De fapt acum cercetările arată că există multipli factori nutriţionali implicaţi în determinarea riscului de a suferi de această boală. Deficitul de minerale precum seleniul este cunoscut ca factor de creştere a riscului, de exemplu. De aceea cercetătorii sugerează că, în cazul aportului scăzut de seleniu, o suplimentare zilnică de 50-100 mcg poate fi o strategie potrivită pentru prevenţie.
Se mai cunoaşte şi faptul că pacienţii cu boală tiroidiană autoimună au adesea deficit de vitamina B12. Unii cercetători sugerează că deficitul de vitamina B12 apare cam la 55% dintre pacienţii cu această afecţiune. Refacerea stocului de vitamina B12 al organismului ar putea preveni deteriorările cognitive şi alte consecinţe dăunătoare la aceşti pacienţi.
Dar pentru prevenirea optimă şi controlul bolii Hashimoto, o combinaţie de microelemente nutritive alese cu grijă va avea întotdeauna cea mai mare şansă de succes. Acesta este principiul central al conceptului revoluţionar de medicină celulară dezvoltat de Dr.Rath şi a adus rezultate dovedite în domeniul fiecărei clase de boli unde a fost aplicat. De aceea merită menţionate şi dovezile care arată că, alături de o alimentaţie potrivită, combinarea microelementelor nutritive precum vitamina B complex, coenzima Q10, magneziul, acizii graşi omega 3 şi altele pot fi de ajutor în gestionarea afecţiunii.
Odată cu publicarea noului studiu al cercetătorilor iranieni, boala Hashimoto se adaugă unei lungi liste de boli comune pentru care terapiile naturale devin opţiuni viabile pentru pacienţi. Întrucât ne aflăm în pragul unei revoluţii ştiinţifice în domeniul asistenţei medicale, medicii de pretutindeni sunt sfătuiţi să ia măsuri pentru a se autoinstrui în această privinţă. Deoarece adesea se spune că, dacă medicii de azi eşuează în a fi nutriţioniştii de mâine, nutriţioniştii de azi cu siguranţă vor fi medicii de mâine. Vive la révolution!
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune