Lupta pentru tranziția de la sistemul geocentric la sistemul heliocentric

La sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII, Biserica Catolică era cea mai puternică instituție din lume. O mare parte din puterea sa se trăgea din concepția greșită că pământul ar fi centrul universului, iar Roma – centrul pământului,

Era clar că, dacă acest model al universului se dovedea a fi greșit, o mare parte din puterea și controlul exercitate de Biserica Romană asupra oamenilor din întreaga lume la acea vreme, s-ar fi evaporat.

Astfel, la începutul secolului XVII, controversa între universul geocentric – care are pământul în centru – și sistemul heliocentric – care are soarele în centru – a marcat una dintre cele mai importante bătălii la acea vreme. Rezultatul acestei bătălii avea să stabilească cine va guverna lumea pentru următoarele secole.

De o parte a acestei bătălii erau susținătorii situației existente, Biserica Romană care voia să își păstreze privilegiile medievale.  De cealaltă parte era un grup din ce în ce mai mare de oameni de știință care respingeau dogmele și erau fideli dovezilor științifice. Ei au abandonat constrângerile medievale ale gândirii și au devenit pionieri ai unor vremuri noi.

În continuarea muncii inițiale asupra sistemului heliocentric desfășurată de astronomul polonez Nikolai Copernicus și de astronomul german Johannes Keppler, fizicianul italian Galileo Galilei a decis să vorbească public despre noul sistem al lumii. Descoperirea telescopului l-a ajutat mult să obțină dovezi despre acest nou adevăr.

Prima publicare a concluziilor lui Galileo în urma observării planetelor prin telescop în anul 1610 a fost urmată de ani de controverse publice și atacuri la adresa sa. Avea atât de mulți oponenți încât a renunțat să mai lucreze cu ei individual. Atât de ciudate erau argumentele adversarilor săi   – care încercau să justifice universul geocentric cu traiectorii și mai absurde ale planetelor – încât acesta i-a numit colectiv ”Liga Porumbelului”.

Susținătorii situației existente de la acea vreme, Biserica Romană, au reacționat dur împotriva scrierilor lui Galileo, deoarece acestea îi puneau în pericol puterea religioasă și, pe cale de consecință, puterea economică și politică asupra acestei planete. De aceea, în anul 1616, Biserica Romană a stabilit că modelul heliocentric al universului este ”eretic”.

După publicarea lucrării sale principale ”Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii” Galileo a fost chemat î fața Inchiziției Romane și condamnat pentru ”erezie” în 1633.  A fost găsit ”suspect vehement de erezie” pentru a fi afirmat că

”Soarele stă nemișcat în centrul universului,  Pământul nu este în centrul acestuia și se mișcă și cineva își poate susține și apăra o opinie ca fiind probabilă, după ce ea  a fost declarată împotriva Sfintei Scripturi”

Lui Galileo i s-a cerut să ”nege, blesteme și deteste” aceste opinii, iar cărțile și învățăturile sale au fost interzise – inclusiv cele pe care le-ar fi putut scrie în viitor. Pentru a-și întări verdictul, Inchiziția Romană l-a condamnat pe Galileo la arest la domiciliu pentru tot restul vieții sale.

Bisericii Catolice i-au trebuit 400 de ani ca să își conștientizeze eroarea. În 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut oficial contribuția științifică a lui Galileo și valabilitatea ”noului adevăr”, universul heliocentric.

Iată că și în cazul lui Galileo, cuvintele filozofului Arthur Schopenhauer s-au dovedi corecte:

”Toate adevărurile trec prin 3 etape. Mai întâi sunt ridiculizate. Apoi sunt violent contestate. Iar în final sunt acceptate ca de la sine înțelese”.

Primul vaccin și lupta pentru acceptarea sa

Edward Jenner (1749 – 1823) a  fost un medic și om de știință britanic. El a fost primul care a elaborat o teorie despre vaccinuri și a testat cu succes vaccinul împotriva variolei, folosind puroi recoltat din bășicile de variolă bovină.

Acest lucru a avut loc în 1796. Jenner a raportat imediat descoperirile sale Societății Regale de la Londra. Dar acest club, care reprezenta la vremea aceea susținătorii situației existente în medicină și știință, i-a refuzat lucrarea.

Până în 1802, dezbaterile despre noile vaccinuri erau în plină desfășurare. S-a întemeiat o ”Societate Anti-Vaccinare” care  l-a atacat direct pe Jenner și noua lui metodă de a utiliza variola bovină pentru a preveni variola umană. Ilustrațiile de mai jos, din același an, arată vaci care cresc pe corpurile și membrele oamenilor.

Dar Jenner știa că are dreptate și a continuat în ciuda atacurilor din partea agenților susținătorilor situației existente din lumea medicală. În 1840, pe baza muncii de pionierat a lui Jenner, ”Legea Vaccinării” oferea vaccinări gratuite tuturor cetățenilor Britaniei.

Și atunci și acum, promotorii și ziariștii susținătorilor situației existente care atacă prograsul medical îmăpărtășesc o mare responsabilitae. zeci de mii, poate chiar milioane de oameni mor în fiecare an, în timp ce un progres medical este amânat sau obstrucționat de rapoarte media false.

Același lucru este valabil în zille noastre în ceea ce privește descoperirile uimitoare din domeniul sănătății naturale în lupta împotriva cancerului și altor boli.

Eradicarea scorbutului – 40 de ani de amânare din cauza susținătorilor situației existente

James Lind (1716-1794) a fost un medic scoțian. El este cunoscut astăzi pentru studiile sale asupra cazului și pentru ameliorarea bolii marinarilor, scorbutul.

Dr.Lind a intrat în marină în 1739, iar în 1747 a ajuns chirurg pe un vapor în Golful Biscaya. Acolo a dovedit beneficiile citricelor asupra sănătății în cazul scorbutului. Într-un experiment bine construit, el a tratat 6 grupuri diferite de marinari cu diferite adaosuri alimentare printre care oțet, apă sărată și condimente. Dar numai grupul de pacienți cu scorbut care a primit lămâi și portocale s-a vindecat.

În 1753 el și-a rezumat descoperirile într-o carte, ”Tratat asupra scorbutului”. Totuși această carte a fost ignorată iar recomandările simple ale Dr.Lind pentru salvarea vieților marinarilor au fost neglijate.

Uimitor a fost faptul că a fost nevoie să treacă încă 40 de ani până când recomandările Dr.Lind să fie în final adoptate de amiralitatea britanică și sucul de lămâie să fie distribuit tuturor marinarilor.

Imaginați-vă câte mii de marinari au trebuit să moară dintr-un motiv simplu: rezistența susținătorilor situației existente la noi descoperiri și puterea obstructivă a vechilor dogme.

La acea vreme, scorbutul afecta viețile a mii de marinari. Astăzi, cancerul ucide 7,5 milioane de oameni în fiecare an. Amploarea epidemiei de cancer de astăzi este cu mult mai mare decât cea a scorbutului, și la fel de mare este și responsabilitatea celor care blochează acum controlul posibil al cancerului prin utilizarea pe scară largă a microelementelor  nutritive.

De ce epidemiile nu mai sunt o pedeapsă a cerurilor

Până la mijlocul secolului XIX, epidemiile precum ciuma, holera și variola erau considerate a fi rezultatul blestemurilor cerurilor. Apariția subită a acestor boli, alături de lipsa accesului la microscoape cu ajutorul cărora să se studieze adevăratele lor origini au întreținut această credință medievală încă de la începuturile omenirii.

Totuși, cu 150 de ani în urmă, totul s-a schimbat. Utilizând un microscop, chimistul francez Louis Pasteur a descoperit că adevăratele cauze ale epidemiilor erau bacteriile și alte microorganisme. În plus, Pasteur nu doar că a descoperit virusul care cauza una dintre cele mai devastatoare boli ale vremii – turbarea – dar a dezvoltat și primul vaccin împotriva acesteia.

Dar a fost descoperirea revoluționară a lui Pasteur primită imediat și aclamată de comunitatea științifică? Nu, sigur că nu. În schimb, colegii săi oameni de știință și Academia Medicală Franceză au apărat cu tărie vechile dogme și l-au atacat pe motiv că nu este medic, ci un simplu chimist. Totuși, deși a fost ridiculizat de instituțiile medicale și defăimat în public, Pasteur a refuzat să renunțe.

Per total, a fost nevoie de mai bine de 25 de ani pentru ca Pasteur să depășească dogma depășită și rezistența tenace a susținătorilor situației existente. Punctul de cotitură a fost la 6 iulie 1885 când a vaccinat un băiat de 9 ani, Joe Meister, care contractase rabie. Fără intervenția lui Pasteur, cu siguranță băiatul ar fi murit.

Dar amânarea acțiunii din partea comunității științifice în sensul descoperirilor lui Pasteur a fost extrem de costisitoare pentru umanitate. La scară globală, sute de mii de vieți ar fi putut fi salvate dacă descoperirile sale ar fi fost acceptate în loc să li se fi opus rezistență în mod irațional.

În ultimă instanță, munca lui Pasteur a pavat drumul către descoperirea altor agenți patogeni precum tuberculoza, holera, difteria și tetanosul. Mai important este faptul că a permis dezvoltarea vaccinurilor și mai târziu a antibioticelor.

La moartea sa în 1895, Pasteur a fost onorat ca erou pentru contribuția sa importantă pentru umanitate.

Cum am aflat de unde vin bolile

În afara dezvăluirii modului în care epidemiile erau cauzate de bacterii și alte microorganisme, folosirea microscopului a adus descoperiri revoluționare și în alte domenii ale medicinei.

De exemplu, cu ajutorul unui microscop, medicul german Rudolf Virchow a descoperit că organismul uman este format din miliarde de celule. Pe cale de consecință, el a aflat că bolile nu se ”întâmplă” pur și simplu ci sunt rezultatul celulelor care nu funcționează corect.

Ideile și abordările lui Virchow în medicină constituiau o distanțare radicală de vederile predominante ale științei convenționale de la vremea aceea care susținea că bolile își aveau originea în țesuturi sau organe. De aceea este important de amintit că prezentarea lucrării lui Virchow pe tema ”Inflamația venelor” cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a întemeierii Academiei Chirurgilor Militari de la Berlin la 2 august 1845 a dus la o indignare generală care a culminat cu exclamația directorului clinicii de obstetrică: ”Ei bine, ați auzit asta? El ne spune că noi nu știm nimic”. Nefiind de aceeași părere cu susținătorii situației existente în domeniul științific, Virchow a apărut tuturor celor prezenți ca un eretic.

În ciuda opoziției, pe care a întâmpinat-o din partea cercurilor profesionale și în presa științifică, Virchow nu s-a lăsat descurajat și a ripostat viguros. Dotat cu o personalitate puternică și înarmat cu un deosebit simț al logicii, a fost mai mult decât potrivit pentru detractorii săi.â

În 1858, Virchow a publicat lucrarea sa de referință intitulată ”Patologie Celulară” unde se explica pentru prima oară că bolile își au originea la nivel celular. După 130 de ani, această înțelegere i-a permis Dr.Rath să înțeleagă faptul că deficitul pe termen lung al vitaminelor și al altor transportatori esențiali de biologie celulară este cea mai frecventă cauză a disfuncțiilor celulare.

Ca o persoană cu mari abilități, originalitate, cunoștințe extinse și interese umane pe multe direcții, Virchow a devenit cunoscut ca pionier în patologie, epidemiolog, sanitar, profesor, editor și reformator social. Totuși cel mai important lucru rămâne faptul că principiile sale în domeniul patologiei celulare continuă să constituie baza lecțiilor de patologie predate în facultățile de medicină din întreaga lume, până în zilele noastre.

Cum am aflat importanța igienei

Până ca Ignaz Semmelweis să descopere, în 1847, că febra puerperală sau ”febra la naștere” era rezultatul faptului că medicii nu se spălau pe  mâini când plecau din laboratorul de patologie pentru a intra în maternitate, spitalele înregistrau o rată ridicată a mortalității din cauza acestei boli.

În zilele noastre, desigur, buna igienă este  un standard în spitale. Secțiile sunt aprovizionate invariabil cu gel de mâini antiseptic atât pentru vizitatori cât și pentru personalul medical iar chirurgii au o adevărată rutină a spălatului pe mâini înainte de a face operații.

Totuși în secolul XIX lucrurile erau diferite. Nu doar că medicii chirurgi nu se spălau pe mâini înainte de a face operații, dar nu se spălau pe mâini nici măcar când treceau de la un pacient la altul. La fel, medicii și studenții la medicină treceau direct de la disecarea cadavrelor la examinarea femeilor care tocmai născuseră – și astfel, ca o consecință a faptului că nu se spălau pe mâini, cauzau moartea de febră puerperală a proaspetelor mame.

Totuși este remarcabil faptul că, până și după ce Semmelweis și-a făcut descoperirile revoluționare despre importanța bunelor practici de igienă – reducând semnificativ rata mortalității cauzate de febra puerperală în spitalul său, până la 1% – profesia medicală a rămas indiferentă la descoperirea sa, iar el a devenit ținta unui val din ce în ce mai mare de critici și atacuri cinice la adresa credibilității tale. Nici măcar publicarea lucrării sale de referință ”Etiologia, conceptul și profilaxia febrei puerperale” în 1861 nu i-a redus la tăcere pe opozanții săi, iar el a continuat să fie ignorat, respins și chiar ridiculizat.

Din păcate, cu mult timp înainte ca descoperirea sa să fie în sfârșit implementată ca practică medicală standard la sfârșitul secolului XIX, Semmelweis murise în uitare după ce fusese internat într-un azil de nebuni unde era bătut crunt de personalul acestuia. Leziunile interne grave suferite în urma acestor bătăi au fost fără îndoială cauza morții sale timpurii. Dacă sfaturile sale privind respectarea igienei ar fi fost aplicate mai devreme,  moartea multor mii de pacienți ar fi putut fi evitată.

 

Sursa: https://www.dr-rath-foundation.org/2018/10/examples-of-historic-transformations-parallels-to-learn-from/

Publicat cu permisiune