Tuberculoza (pandemia uitată) şi cum îi pot pune capăt vitaminele
O consecință îngrijorătoare a acoperirii obsesive de către presă a COVID-19 în ultimii 2 ani este că decesele cauzate de alte boli infecțioase majore au fost în esență ignorate. Un exemplu notabil este cel al tuberculozei (TBC), o boală de care se îmbolnăvesc 10 milioane de oameni la nivel global în fiecare an și din care mor 1,5 milioane. Amintindu-ne că tuberculoza rămâne unul dintre cele mai importante boli infecţioase ucigașe din lume, o nouă recenzie științifică examinează rolul potențial al vitaminelor în prevenirea și tratamentul acesteia. În mod promițător, autorii nu numai că sugerează și încurajează utilizarea vitaminelor împotriva tuberculozei, ci concluzionează că utilizarea acestora poate îmbunătăți semnificativ rezultatele.
Publicată în revista Antibiotics de către cercetători din Italia, recenzia examinează impactul vitaminei A, complexului de vitamine B, vitaminei C, vitaminei D și vitaminei E asupra infecției cu TBC. Observând că nivelurile scăzute de microelemente nutritive sunt frecvent observate în rândul pacienților cu TBC, cercetătorii sugerează că suplimentarea cu mai multe microelemente nutritive poate fi benefică împotriva bolii.
Vitaminele împotriva TBC
Cercetătorii subliniază faptul că studiile au descoperit o asociere între deficitul de vitamina A și o varietate de boli infecțioase, inclusiv tuberculoza. Menționând că zincul este necesar pentru mobilizarea vitaminei A din ficat, ei descriu acest mineral ca o componentă cheie în metabolismul vitaminei A. Citând cercetări care arată că deficitul de zinc poate cauza deficiență secundară de vitamina A, ei sugerează în plus că suplimentarea cu vitamina A ar putea să nu fie benefică în TBC decât dacă deficitul de zinc este, de asemenea, corectat.
Examinând grupul de vitamine B complex, cercetătorii subliniază că Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă utilizarea vitaminei B6 atunci când se administrează medicamentul Isoniazid. Un antibiotic puternic folosit în prevenirea și tratamentul TBC, terapia cu izoniazidă duce frecvent la insuficiență de vitamina B6 și la dezvoltarea unei forme de afectare a nervilor cunoscută sub numele de neuropatie periferică. Vitamina B6 poate preveni neuropatia periferică în timpul terapiei cu izoniazidă atunci când este administrată în doze de până la 25 mg pe zi.
În cazul vitaminei C, cercetătorii notează că nivelurile acesteia consumate în cadrul alimentaţiei umane normale sunt cu mult sub cele necesare pentru rezultate optime împotriva TBC. Ei confirmă, de asemenea, că megadozele administrate pacienților umani produc concentrații plasmatice mari de vitamina C și s-au dovedit a fi sigure. Prin urmare, în mod semnificativ, recenzia descrie modul în care mai multe rapoarte au arătat un efect îmbunătățit atunci când vitamina C a fost administrată pe cale orală pentru prevenirea și tratamentul TBC. Studiile citate de aceasta arată că deficitul de vitamina C este legat de un risc ridicat de a dezvolta TBC, precum și de rezultate grave.
Descriind modul în care mai multe studii au arătat că pacienții cu TBC au niveluri scăzute de vitamina D, cercetătorii menţionează o meta-analiză anterioară care a constatat că deficitul de vitamina D a fost asociat pozitiv și semnificativ cu un risc crescut de TBC. Ei recomandă că sunt necesare mai multe studii pentru a evalua eficienţa suplimentelor cu vitamina D împotriva bolii.
Cercetătorii observă, de asemenea, că vitamina E arată un rol promițător în managementul TBC ca urmare a conexiunii sale cu echilibrul oxidativ. Ei spun că suplimentarea cu vitamina E protejează probabil împotriva evoluţiei tuberculozei în contactele casnice, precum și împotriva toxicității organelor care rezultă din tratamentul medicamentos al tuberculozei și a complicațiilor indirecte ale tuberculozei extrapulmonare, cum ar fi formarea pietrelor la rinichi.
Abordarea TBC din perspectiva medicinei celulare
Demonstrând eficienţa superioară a abordării multi-nutrient din medicina celulară, oamenii de știință care lucrează la Institutul de Cercetare Dr. Rath au efectuat un studiu clinic pe 120 de pacienți spitalizați cu TBC pulmonar activ. Publicat în 2008, studiul a investigat modul în care o combinație atent proiectată de microelemente nutritive specifice afectează procesul de vindecare a tuberculozei atunci când este administrată împreună cu tratamentul medicamentos standard pentru tuberculoză. În scopul comparației, rezultatele microelementelor nutritive au fost evaluate împreună cu cele ale unui grup de 100 de pacienți de control cărora li s-a administrat un singur tratament standard pentru TBC.
La sfârșitul perioadei de studiu, s-a constatat că pacienții care au luat microelemente nutritive prezentau semne semnificativ mai mari de vindecare, după cum s-a observat la radiografiile toracice și la alți parametri măsurați. Vindecarea cavităţilor a fost cu aproape 30 % mai mare decât în grupul de control. Mai mult, deşi toți (100 %) pacienții care au luat micronutrienți au fost testați negativ la bacteriile TBC, doar 88 % dintre pacienții din grupul de control au fost testați negativ.
Un alt beneficiu important observat la pacienții care iau microelemente nutritive a fost că doar 11% au raportat efecte secundare ale medicamentelor antituberculoase pe care le luau. În mod impresionant, 89 % au experimentat o toleranță îmbunătățită la tratament. În schimb, în grupul de pacienți cu TBC care nu iau microelemente nutritive, 46 % au avut evenimente adverse care au necesitat un tratament suplimentar.
Necesitatea urgentă a abordărilor de nutriție și de medicină celulară care să fie aplicate în prevenirea și tratamentul tuberculozei este reflectată în cel mai recent Raport Global privind Tuberculoza al Organizației Mondiale a Sănătății. Pentru prima dată în mai mult de un deceniu, decesele globale cauzate de TBC au crescut de fapt și se așteaptă să continue. Mesajul de aici nu poate fi mai clar. În timp ce lumea continuă să se confrunte cu pandemia de COVID-19, ignoră tuberculoza, pe risc propriu.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
