Un studiu medical recent din Franța a general moartea unei persoane și deteriorări ireversibile ale creierului în cazul altor trei, ca un memento despre pericolele medicamentelor. Studiul desfășurat de Biotrial, o firmă de cercetări farmaceutice, a folosit voluntari sănătoși pentru a determina tolerabilitatea maximă a unui analgezic experimental fabricat de Bial, un producător portughez de medicamente. În schimbul participării la testarea de două săptămâni, voluntarii au primit 1900 de euro (2070 $) fiecare. Cum alte două persoane au fost spitalizate iar toți cei șase participanți au luat medicamentul în doza maximă utilizată în studiu, rezultatul acestuia a fost descris ca fiind cea mai mare tragedie de acest gen care a avut loc vreodată în Franța.
Totuși este semnificativ faptul că mass media a zugrăvit studiul în toate tilurile ca fiind pur și simplu ”prost făcut”. Aparent acest cuvânt a fost ales în mod deliberat pentru a da impresia că acei cercetători au făcut o greșeală și a prezenta medicamentele și studiile despre medicamente ca fiind sigure. Dar în realitate oribilul rezultat al experimentului francez nu este nici pe departe un incident izolat.
Studiile clinice pe medicamente nu sunt nici sigure nici etice
Într-un caz similar în 2006 șase voluntari tineri de sex masculin au suferit insuficiențe ale organelor după ce au luat un imunostimulent experimental în cadrul unui studiu clinic desfășurat de Parexel, o firmă de consultanță, la Northwick Park Hospital din nord-vestul Londrei. Doi dintre oameni au ajuns rapid în stare critică, unul și-a pierdut degetele de la mâini și de la picioare iar celălalt a fost informat mai târziu că se poate îmbolnăvi de cancer sau boli autoimune ca rezultat al ingerării acelui medicament. Toți bărbații care au fost plătiți cu 2000 £ (2830 $) fiecare pentru participarea la studiu au raportat dizabilități pe termen lung rămase în urma acestuia. În declarațiile lor însă, Parexel și TeGenero, compania farmaceutică germană producătoare a medicamentului, au insistat că au respectat toate cerințele de reglementare și au condus studiul conform protocoalelor obișnuite.
În mod clar, impresia pe care producătorii de medicamente vor să ne-o transmită este aceea că studiile pe substanțele lor chimice brevetate sunt desfășurate nu doar la cele mai înalte standarde clinice, ci și etice. Din nou însă, dovezile arată că acest lucru este departe de adevăr. Într-un exemplu deosebit de mârșav, în 1996 Wall Street Journal a raportat despre compania farmaceutică Eli Lilly că ar fi plătit alcoolicii dintr-un adăpost local pentru a participa la teste cu medicamente experimentale la Indianapolis. Pretinzând că subiecții testați sunt oameni care ”vor să fie de ajutor societății”, Lilly le-a oferit cea mai mică diurnă zilnică dintre toate companiile din departamentul de testări de la acea vreme.
În practica clinică, abordarea industriei farmaceutice a devenit atât de periculoasă pentru medicină încât medicii convenționali, spitalele și tratamentele pe care le practică sunt arătate în Journal of the American Medical Association (JAMA) ca fiind cea de-a treia cauză a deceselor în SUA, depășită doar de decesele cauzate de boli cardiovasculare și cancer. Oferind dovezi suplimentare despre amploarea problemei la ora actuală, un studiu JAMA publicat în 1998 estima că în 1994 2.216.000 de pacienți spitalizați din SUA au suferit o reacție adversă severă la medicamente (adverse drug reaction, ADR) și 106.000 dintre aceștia au avut o ADR fatală.
Medicina celulară este sigură ȘI eficientă
În puternic contrast cu pericolele medicamentelor, terapiile naturale sunt atât lipsite de efecte secundare CÂT ȘI eficiente în controlarea bolilor. Prin abordarea medicinei celulare avem deja mijloacele științifice de a preveni bolile cardiovasculare care ucid 17.5 milioane oameni în fiecare an și cancerul care ucide 8,2 milioane. Pentru orice guvern cu adevărat responsabil, o abordare naturală sigură a sănătății care poate salva milioane de vieți – și de asemenea înlătura nevoia de experimente periculoase cu medicamente – ar merita cu siguranță să fie luată în considerare. Doar timpul va demonstra dacă aud și politicienii noștri.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune