Vaccinurile, fitoelementele nutritive şi coronavirusul
La ora actuală, speranţele lumii în ceea ce priveşte sfârşitul pandemiei de COVID-19 se bazează pe noile vaccinuri. Însă există încă multe probleme legate de siguranţa pe termen lung a acestei tehnologii experimentale, cu baze genetice.
Ambele vaccinuri disponibile acum, cele produse de Pfizer/BioNTech şi respectiv Moderna, sunt bazate pe introducerea unui ARN mesager viral (mRNA) în celule. Aceste vaccinuri utilizează o versiune sintetică a mRNA pe care un virus îl foloseşte pentru a-şi construi proteinele infecţioase. Celulele umane citesc ARN-ul ca pe nişte instrucţiuni de a construi aceste proteine virale care apoi sunt detectate de sistemul imunitar şi declanşează un răspuns imun în faţa virusului. Pe de altă parte, vaccinurile ADN (dintre care unele sunt încă în studii clinice) folosesc virusul atenuat, de exemplu adenovirusul modificat de la cimpanzeu, pentru a transporta genele coronavirusului în celulele umane şi a stimula răspunsul imun. Vaccinurile de la Johnson&Johnson, Universitatea Oxford şi vaccinul rusesc Sputnik sunt exemple de vaccinuri ADN bazate pe adenovirusuri.
Virusul SARS-CoV-2 are pe suprafaţa sa ţepi pe care îi foloseşte pentru a se ataşa de celule şi a le infecta. Aceste proteine ţepoase joacă un rol crucial în infecţiozitatea coronavirusului, prin faptul că recunoaşte şi se leagă de un anumit loc specific pe suprafaţa celulei, cunoscut ca receptorul enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2) pentru a intra în celulă. Împiedicarea legării virale, de către anticorpi specifici, este o ţintă importantă în dezvoltarea vaccinurilor.
Deşi vaccinurile bazate pe acizi nucleici (ADN şi ARN) pentru alte infecţii virale precum HIV sau Ebola sunt cercetate de peste un deceniu, nici măcar unul dintre aceste vaccinuri nu a fost aprobat, datorită preocupărilor pentru siguranţă. Cu deciziile luate în grabă din cauza actualei pandemii, au putut fi abordate doar aspectele siguranţei pe termen scurt, în studiile clinice. Ca o consecinţă, sute de milioane de oameni vaccinaţi în întreaga lume au devenit cobai pentru această tehnologie încă incomplet testată.
Nu dorim să subminăm importanţa vaccinurilor în general, însă eforturile de a găsi metode sigure şi eficiente pentru lupta împotriva COVID-19 trebuie să continue. Cercetările noastre au arătat că o anumită combinaţie de microelemente nutritive printre care vitamina C, anumite minerale, aminoacizi şi extracte din plante, s-a dovedit eficientă în scăderea semnificativă a manifestării receptorului ACE2 în tipurile cheie de celule ţintite de SARS-CoV-2. Tipurile de celule cheie sunt celulele mici ale plămânilor umani (celule alveolare) şi celulele endoteliale care căptuşesc vasele de sânge1. Într-un studiu de urmărire, am testat efectele unei alte combinaţii de elemente nutritive şi extracte din plante (fitoelemente nutritive) asupra etapelor cheie ale infecţiei cu coronavirus. Aceste etape au inclus blocarea ataşării proteinei ţepoase a coronavirusului de receptorii ACE2 din celulele umane. Acesta este mecanismul exact ţintit de vaccinuri. Rezultatele noastre au arătat că fitoelementele nutritive au putut bloca legarea proteinei ţepoase de receptorii ACE2 în proporţie de 97%. În plus, au inhibat manifestarea receptorilor ACE2 pe celulele mici alveolare şi celulele epiteliale umane cu până la 92%.
Cum la ora actuală focusul este aproape exclusiv pe vaccinuri, este important nu doar să ne extindem înţelegerea asupra acestei tehnologii noi cu baze genetice, ci şi să profităm de alternativele naturale, sigure şi eficiente, bazate pe cercetări ştiinţifice. Este plauzibil faptul că noile vaccinuri pot fi eficiente împotriva unui anumit virus. Totuşi, eficienţa lor împotriva oricăror mutaţii ale virusului, care deja apar peste tot în lume, nu este cunoscută. Pe de altă parte, microelementele nutritive afectează mecanisme generale multiple în mod simultan şi pot susţine imunitatea necesară în lupta împotriva diferiţilor agenţi patogeni şi boli cronice.
Bibliografie:
1. Ivanov V, et al., J Cell Med & Nat. Health, July 2020.
2. Goc A, et al., J Cell Med & Nat. Health, August 2020.
Sursa: https://www.drrathresearch.org/latest-news/item/144
Publicat cu permisiune
