O nouă recenzie științifică a confirmat că vitamina B2 (riboflavina) este o terapie sigură cu efecte demonstrate în reducerea durerilor de cap de tip migrenă la adulți. Studiul a fost publicat online în Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics (JCPT), studiul examinează un total de 11 studii clinice care au implicat administrarea de doze de până la 400 mg pe zi. Descriind riboflavina ca ”modalitate terapeutică promițătoare pentru prevenirea durerilor de cap de tip migrenă”, cercetătorii afirmă că ar trebui făcute studii ulterioare pentru a ”rafina poziția terapeutică a acesteia”. Dar cum deja au trecut 70 de ani de la primele studii care demonstrau capacitatea acestei vitamine de a controla migrenele, ne întrebăm de ce pacienții sunt încă ținuți în ignoranță pe acest subiect.
După cum constată recenzia JCPT, migrena este o stare debilitantă, relativ comună, care costă sistemul american de asistență medicală peste 78 miliarde de dolari pe an. Semnificativ este și faptul că Organizația Mondială a Sănătății raportează în studiul ”Global Burden of Disease” (povara globală a bolilor), actualizat în 2013 că aceasta ar fi cea de-a șasea cauză a anilor pierduți din cauza dizabilităților. Caracterizată prin dureri de cap puternice, asociate cu greață, vărsături și hipersensibilitate la stimuli vizuali, auditivi și de altă natură, aproximativ unul din zece oameni la nivel global suferă de această problemă. Cum abordările actuale de tratare a migrenei prin medicamente au eficiență limitată și riscuri de efecte adverse majore, terapiile alternative sigure și eficiente se impun de urgență.
Eficiența vitaminei B împotriva migrenei a fost demonstrată încă din 1946
Chimistul organic Paul Karrer a determinat structura vitaminei B în 1933. CU patru ani mai târziu a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1937, pentru investigațiile asupra acesteia.
By Nobel Foundation [Public domain], via Wikimedia Commons
Ceea ce nu știu majoritatea oamenilor care suferă de această problemă este că dovezi clinice asupra eficienței vitaminei B împotriva migrenei există încă din 1946. Pentru a plasa această dată în context istoric, ea a fost la numai 13 ani după ce chimistul Paul Karrer a determinat structura vitaminei B și la doar 9 ani după ce a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie în 1937 pentru investigațiile asupra acesteia.
Într-o scurtă și fascinantă lucrare publicată în Canadian Medical Association Journal în iunie 1946, Clifford B. Smith M.D. a descris modul în care a tratat cu succes 19 pacienți cu migrenă, cu vitamina B2. Dintre aceste persoane, 3 sufereau de această problemă de 2-5 ani, 4 între 5 și 10 ani și 12 timp de mai mult de 10 ani. Impresionant a fost faptul că administrarea vitaminei B2 nu doar că a îmbunătățit considerabil starea generală a tuturor celor 19 pacienți, dar majoritatea acestora au înregistrat o încetare completă a crizelor. Și într-o paralelă clară cu ceea ce numim acum conceptul medicinei celulareal Dr.Rath, conform căruia cauza primară a bolilor cronice este deficitul pe termen lung al microelementelor nutritive, Smith scria că toate migrenele au o cauză comună iar tratamentul său corecta această cauză.
Pacienții cu migrenă care se întreabă de ce nu au fost informați până acum despre dovezile care există de mult timp asupra eficienței riboflavinei ca tratament pentru problema lor nu trebuie să privească mai departe de faptul că analgezicele reprezintă cea de-a treia clasă de medicamente aducătoare de profituripentru industria farmaceutică, cifrele înregistrate doar la nivelul anului 2015 depășind 56 miliarde dolari. Luând în considerare medicamente speciale pentru migrenă precum triptanele care aduc profituri suplimentare producătorilor, vitamina B2 ieftină și nebrevetabilă înseamnă o amenințare pentru modelul de afaceri al industriei farmaceutice.
Către libertatea de alegere în domeniul asistenței medicale
De peste un secol industria farmaceutică s-a angajat într-un demers deliberat de îndepărtare a pacienților de abordările medicale care nu implică medicamente. În ce măsură a reușit se vede în vasta influență pe care o are acum asupra media, organismelor de reglementare și politicienilor, ca să nu mai amintim de medicina clinică și cercetare. Semnificativ este faptul că deși guvernul britanic a publicat un raportremarcabil de 126 pagini în 2005 în care se făceau numeroase recomandări pentru o reglementare mai bună a companiilor producătoare de medicamente din Marea Britanie, chiar făcând mențiuni specifice ale abordărilor fără medicamente, acesta nu a avut niciun efect notabil.
Fundația noastră crede cu tărie că pacienții merită mai mult de atât. În cazul vitaminei B2 și a eficienței sale în a controla durerile de cap provocate de migrenă, cei 70 de ani de așteptare pentru ca ea să fie inclusă în practica clinică sunt mai mult decât suficienți. Când pacienții află despre abordările naturale ale sănătății și merg la medic să întrebe despre acestea, de cele mai multe ori află că medicul nici măcar nu știe despre ele sau nu poate să le prescrie. Pur și simplu pentru sistemele de asistență medicală ale secolului XXI acest lucru nu este acceptabil.
Opțiunea de a alege abordări naturale ale sănătății trebuie să devină un drept al oamenilor. Pacienților trebuie să li se ofere control complet asupra opțiunilor de tratament disponibile și trebuie să fie îndrumați de medicii lor, nu limitați ideologic, pentru a putea decide singuri ce este mai bine pentru sănătatea lor. Majoritatea dintre noi suntem familiarizați cu conceptul de libertate a alegerii în diferite domenii ale vieții noastre. Extrapolând la sistemele de sănătate și recunoscând și din punct de vedere legal că oamenii au dreptul să aleagă cum să își îngrijească organismul, exercitarea acestui drept și în domeniul sănătății este cât se poate de corectă.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune