Vitaminele sunt benefice în tratamentul bolii Parkinson
O nouă recenzie științifică publicată în revista Oxidative Medicine and Cellular Longevity a concluzionat că vitaminele pot aduce beneficii în tratamentul bolii Parkinson. Efectuată de cercetători din China, recenzia a concluzionat că numeroase studii clinice, precum și experimente pe animale și celule, au demonstrat relația dintre vitamine și boală. Cercetătorii afirmă că suplimentarea corespunzătoare cu vitamine poate reduce incidența bolii Parkinson în rândul populației și îmbunătăți semnificativ simptomele pacienților afectați de această boală.
Cu peste 10 milioane de persoane afectate, la nivel mondial, Boala Parkinson este cea de-a doua boală neurodegenerativă ocazionată de înaintarea în vârstă, după boala Alzheimer. În boala Parkinson, anumite celule nervoase din creier mor în mod progresiv, simptomele fiind manifestate prin tremurături, rigiditate, încetinirea extremă a mișcărilor și echilibru deteriorat. Alte simptome comune sunt dificultățile de vorbire și înghițit.
Celulele nervoase afectate în această boală sunt cele responsabile de producerea dopaminei, un important mesager chimic al creierului. Simptomele tipice bolii Parkinson apar când nivelurile de dopamină devin foarte scăzute.
Principalul tratament convențional oferit pacienților este aminoacidul L-dopa (Levodopa). Organismul poate utiliza L-dopa pentru a fabrica dopamină. Însă, în pofida tratamentului cu L-dopa, boala se agravează cu timpul. Ca atare, există o necesitate stringentă de găsire a terapiilor sigure și eficiente.
Potențialul terapeutic al vitaminelor în boala Parkinson
Vitaminele analizate în recenzia din China includ vitanina B3 (nicodinamida, forma activă a niacinului), vitamina C, vitamina E și vitamina D.
recunoscând faptul că legătura dintre boala Parkinson și vitaminele B se bucură în ultima vreme de o atenție crescută, autorii au analizat efectul neuroprotector al vitaminei B3. Observând că studiile clinice au arătat o scădere a riscului pentru boala Parkinson în cazul alimentației bogate în niacină, acesta citează un raport care demonstrează că suplimentarea cu niacină îmbunătățește viteza de mișcare, diminuând rigiditatea.
Capacitatea vitaminei C de a îmbunătăți absorbția L-dopa la pacienții vârstnici este de asemenea citată. Interesantă este observația autorilor că studii precedente au arătat că vitamina C poate reduce doza necesară de L-dopa fără a-i micșora eficiența. Ei arată și modul în care conținutul scăzut de vitamina C în limfocite, celule albe ale sângelui, este semnificativ mai scăzut la pacienții cu stadii avansare ale bolii Parkinson. Un studiu citat în recenzie și care a inclus 1036 de pacienți susține această constatare, arătând că aportul alimentar de vitamina C reduce semnificativ apariția bolii.
Autorii mai observă că multe studii au demonstrat scăderea riscului bolii Parkinson prin suplimentarea cu vitamina E. Astfel, ei citează un studiu pilot care a concluzionat că tratamentul cu vitamina E pe termen lung poate amâna necesitatea administrării L-dopa.
Recenzia menționează și nivelurile ridicate de vitamina D serică, pentru reducerea riscului de Parkinson. Autorii spun că studii epidemiologice și clinice consistente sugerează acum un efect pozitiv al vitaminei în cazul acestei boli. Deosebit de interesant este faptul că, vitamina D putând fi sintetizată în organism când pielea este expusă la soare, nivelul scăzut de expunere la lumina solară este asociat cu creșterea riscului de boală. Subliniind și mai mult importanța vitaminei D, ei afirmă că pacienții cu niveluri scăzute ale acestei vitamine pot avea simptome mult mai severe, iar suplimentarea corespunzătoare poate preveni deteriorarea.
Cum incidența bolii Parkinson este în continuă creștere, iar costurile directe și indirecte pe care le generează sunt estimate la 25 miliarde $ pe an numai în SUA, necesitatea găsirii unor terapii sigure și eficiente este din ce în ce mai mare. Având în vedere siguranța dovedită a tratamentelor cu vitamine, abordările menționate în această recenzie merită o atenție sporită, atât din partea cercetătorilor, cât și a medicilor.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
