Nutriţia poate avea un rol în abordarea COVID-19 la nivel comunitar
O nouă recenzie științifică publicată în revista Nutrients examinează dacă suplimentarea nutrițională poate estompa răspunsul inflamator în COVID-19. Luând forma unei imagini de ansamblu a analizelor sistematice privind vitamina D, vitamina C, melatonină și zinc, autorii au descoperit că toate aceste 4 substanțe naturale au acțiuni antiinflamatorii și că ar putea reprezenta o abordare utilă și viabilă a pandemiei . Recunoscând nevoia de sprijin din partea sistemelor de sănătate naționale și publice și observând că niciun medicament specific nu s-a dovedit a fi benefic împotriva progresiei COVID-19, autorii concluzionează că suplimentarea nutrițională ar putea juca un rol în cadrul unei abordări medicale comunitare.
Asociat cu fiecare infecție care apare în organism, răspunsul inflamator are potențialul de a provoca leziuni pe scară largă, deoarece implică descompunerea țesuturilor. Medicina convențională vizează doar gestionarea simptomelor inflamatorii prin utilizarea unor medicamente precum antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS). Aceste medicamente nu numai că nu elimină cauza inflamației, dar sunt asociate și cu efecte secundare grave care uneori pun şi viața în pericol, cum ar fi sângerările gastrointestinale și infarctele miocardice. Recunoscând importanța consolidării sistemului imunitar pentru a preveni infecția cu SARS-CoV-2, precum și controlul răspunsului inflamator, autorii revistei Nutrients analizează potențialul a 4 substanțe naturale specifice pentru a ajuta la controlul celor mai grave rezultate ale pandemiei.
Controlul inflamaţiei cu ajutorul abordărilor naturale
Autorii recenziei descriu modul în care COVID-19 se caracterizează prin niveluri ridicate ale markerilor inflamatori, inclusiv al proteinei C-reactive, precum și niveluri crescute ale citokinelor și chemokinelor inflamatorii. Pe baza analizelor sistematice pe care le-au examinat, au descoperit că vitamina D, vitamina C, melatonina și zincul au toate acțiuni antiinflamatorii.
Analizând lucrări referitoare la vitamina D, autorii au descoperit că un aport de 50.000 UI pe lună s-a dovedit eficient împotriva proteinei C-reactive. Afirmând că datele arată o epidemie globală de deficit de vitamina D, acestea descriu modul în care sunt afectate până la 80% dintre persoanele în vârstă. Studiile au arătat că vârstnicii au o rată a mortalității COVID-19 mai mare decât persoanele mai tinere. Una dintre lucrările citate de autori a constatat că persoanele afectate de COVID-19 în formă gravă prezintă un deficit de vitamina D cu 65% mai mare decât cele afectate de forme uşoare.
În ceea ce priveşte vitamina C, autorii au descoperit că o doză între 1 și 2 grame pe zi s-a dovedit eficientă nu doar împotriva proteinei C reactive, ci și în funcția endotelială. Formând o membrană subțire (endoteliul) care acoperă interiorul inimii și vaselor de sânge, celulele endoteliale eliberează substanțe care ajută la controlul coagulării sângelui, a funcției imune și a relaxării vasculare. Observând că datele clinice au evidențiat anterior un rol specific pentru vitamina C în rândul pacienților din unitățile de terapie intensivă cu septicemie, pneumonie, insuficiență multiorganică și sindrom de insuficienţă respiratorie acută, autorii descriu modul în care mai multe centre au evaluat deja suplimentarea cu doze mari de vitamina C, ca terapie complementară la pacienții cu COVID-19.
Examinând lucrări referitoare la melatonină, un hormon natural produs în mare parte de glanda pineală, autorii au descoperit că o doză între 5 și 25 mg/ zi a demonstrat o bună eficienţă nu doar împotriva proteinei C reactive, ci și împotriva altor substanțe care pot provoca inflamații, precum factorul de necroză tumorală și interleukină-6. Adesea denumit „hormonul somnului”, deoarece este secretat mai ales noaptea și ajută la reglarea ritmului circadian al organismului, recenzia descrie modul în care activitățile benefice ale acestui compus important pot deschide calea către o utilizare mai mare a acestuia în pandemie.
În ceea ce priveşte zincul, autorii au descoperit că o doză zilnică de 50 mg/ zi a prezentat rezultate pozitive împotriva proteinei C-reactive. Afirmând că se estimează că insuficiența și deficitul de zinc afectează aproximativ 30% din populația lumii, aceștia observă că acest mineral joacă un rol critic în imunitatea antivirală și că indivizii cu deficit de zinc experimentează o susceptibilitate crescută la agenții patogeni.
Știința de ultimă oră din spatele medicinei nutriționale și celulare
În cele din urmă, desigur, nu mai este demult o noutate că microelementele nutritive sunt eficiente în controlul inflamației în organism. Studiile efectuate în urmă cu mai bine de un deceniu de oamenii de știință de la Institutul de Cercetare Dr. Rath au arătat că anumite combinații sinergice de microelemente nutritive sunt eficiente în controlul diferitelor etape ale procesului inflamator. Mai recent, studiile publicate de institut în iulie și august 2020 au demonstrat că unele combinații specifice de microelemente nutritive pot bloca infectarea celulelor corpului uman cu coronavirus. Ulterior, într-un studiu publicat în februarie 2021, oamenii de știință ai institutului au descoperit că o combinaţie de vitamina C cu zinc și alți compuși naturali îi permite să împiedice mai eficient mecanismele cheie ale infecției cu coronavirus. Prin urmare, în mod semnificativ, autorii recenziei din revista Nutrients sugerează că studiile clinice viitoare ar trebui să evalueze beneficiile clinice ale unei combinații de două sau mai multe substanțe pe care le examinează în lucrarea lor.
Dacă este aplicată la nivel comunitar la scară globală, știința de ultimă generație care stă la baza medicinei celulare şi nutriţionale poate contribui la finalizarea pandemiei coronavirusului. Cu cât politicienii noștri refuză să profite mai mult de aceste abordări bazate pe știință, concentrându-se în schimb pe vaccinuri experimentale fără date de siguranță pe termen lung, cu atât mai mult trebuie să le punem la îndoială motivele și să întrebăm ale cui sunt interesele pe care le reprezintă cu adevărat.
Articol de Paul Anthony Taylor
Publicat cu permisiune
